:: SITE ::
  Prima pagina  
  Domenii jurnalistice
  Jurnalism in  universitate
  Ethica maxima
  Parteneri
  Resurse media  
  CONTACT  
 
TELEVIZIUNE
RADIO
PRESA SCRISA
Camelia Nistor
FOTOJURNALISM
A.F.P.R.

 

 
Tema editiei: Cenzura si autocenzura in presa studenteasca
     
ETICA JURNALISTICA
   
 
Cenzura si autocenzura in presa studenteasca...
Autor: Cristina Nistor
 
...au existat si vor continua sa existe pana la inchiderea ultimei redactii studentesti. Ambele procese vor avea un efect pozitiv atata timp cat sunt constructive si inseamna ceva mai mult decat "trunchierea" sau, mai grav, "interzicerea" unor materiale.

...cenzura se exercita si in presa studenteasca, la fel ca in oricare alta institutie de presa, in directie ierarhica: de catre responsabilul de pagina, de catre coordonatorul paginii sau al editiei, de catre editor sau redactor-sef, de catre directorul respectivei publicatii sau post. Materialele se cenzureaza pentru ca lezeaza o imagine (a institutiei care finanteaza respectivul proiect) sau pentru ca, pur si simplu, nu ajuta cu nimic propriile interese.

...autocenzura presupune teama studentului-redactor de a scrie sau a zice. Teama de a declansa o ancheta cu un titlu ca "Gravele probleme ale cazarii in caminele studentesti" sau "Comertul cu referate si lucrari de diploma in marile universitati". Evident ca autocenzura este mai periculoasa decat cenzura. Cea din urma fiind, in anumite redactii, sugerata sau chiar explicata printr-o politica editoriala in primele sedinte redactionale.

... in concluzie, in acest context si nu numai, neasumarea riscului cenzurarii inseamna autocenzura.

   
Romania - tara exceptiilor linistite
Autor: Camelia Jula
 
Salutare natiune si somn usor. România este o frumoasa gradina a lui Ion (sau Adrian?) în care toate pasarile dorm. Drepturile individului sunt încalcate constant de administratie, de sistemul birocratic, lumea se plânge la o bere, dar atât. Libertatea de expresie e o iluzie în care pâna si jurnalistii au încetat sa mai creada. Cenzura a ramas un subiect preferat al societatii, dar nu de discutie, ci de executie. Suntem o tara care a acceptat ideea de delict de opinie.

Cazul Europa FM
Vineri, 4 aprilie 2003, trei jurnalisti români si-au dat demisia în semn de protest fata de presiunile politice facute asupra lor. Rodica Culcer, Cosmin Prelipceanu si Nadina Forga, redactori ai departamentului de stiri al postului Europa FM au decis sa denunte cenzura si sa faca publice problemele cu care se confrunta presa româneasca. „Motivele deciziei mele de demisie tin atât de desconsiderarea calitatii mele de sef de departament, cât si de presiunile politice care se exercita asupra departamentului de stiri prin Ovidiu Miculescu, delegat de Ilie Nastase (director Europa FM n.n.) sa se ocupe de stiri în cadrul EDI România”, spune Rodica Culcer, citata pe FreeEx. Cosmin Prelipceanu si-a expus motivele care l-au determinat sa plece: „Mentionez ca în mod oficial am fost înstiintat ca desfiintarea postului de redactor-sef a fost dictata de ratiuni economice, dar atât domnul Ovidiu Miculescu, cât si doamna Cristina Zegheru au recunoscut în fata întregii redactii de stiri ca, de fapt, sunt pedepsit pentru ca am nesocotit ordinul domnului Miculescu de a cenzura o declaratie a premierului Adrian Nastase. În acelasi timp, nu mai pot accepta presiunile la care domnul Miculescu supune în mod repetat redactia stiri, presiuni dictate atât de interese politice, cât si de cele personale”(Cotidianul, 05/04/2003). Întreaga poveste a aparut în forme voalate: s-a scris câte ceva în Cotidianul si în Ziarul de Iasi, iar BBC a anuntat cazul sub forma unei stiri. Dar nu s-a luat nici o atitudine fata de o problema ce afecteaza esenta principiilor democratice pe care societatea româneasca a ultimilor 13 ani încearca sa se dezvolte: libertatea presei în România este aproape inexistenta. Cazurile de cenzura si de presiuni politice sunt din ce în ce mai dese, dupa cum se arata în raportul Agentiei de Monitorizare a Presei Academia Catavencu pe 2001/2002.

Cazul Andrei Gheorghe
Joi, 10 aprilie 2003, realizatorul radio-tv Andrei Gheorghe a fost prins în joaca procuraturii de-a „uite arestul, nu e arestul”. Dus de la ora 8:15 la Parchet, lui Gheorghe i s-a pus în fata mandatul de arestare „pentru detinere de droguri în vederea consumului fara drept” (art.4, legea 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului de droguri). Eugen Ostrovschi a declarat ca în România „exista starea de libertate, starea de arest si starea de a sta pe holul Parchetului”. Desi i se spusese de catre procurorul Mircea Petrescu faptul ca „da, tehnic, sunteti arestat”, Andrei Gheorghe a plecat dupa ora 13 catre sediul Pro FM, unde avea de facut o emisiune; i s-a comunicat ca mandatul de arestare a fost revocat. Prezent seara la Stirile ProTV, a declarat: „azi am ascultat din nou Europa Libera!”. „Am fost arestat pentru detinere de droguri … asa cum probabil as putea fi arestat pentru detinere de oxigen sau detinere de intelect”, a mai spus Gheorghe, întrebându-se ce s-ar fi întâmplat daca el nu era o persoana cunoscuta, cu larga popularitate si sustinuta de un trust de presa precum Media Pro? Tot scandalul vine dupa doua emisiuni recente, în care a luat la bascalie (ca mai toata presa) „ouale” premierului, precum si cântecelul „Cornulet cu lapte”. Chiar daca Nastase însusi a intervenit, cerând dezamorsarea situatiei (tot la Stirile Pro TV acesta declara ca nu exista nici o implicatie politica în problema Andrei Gheorghe) si probele în baza carora a fost initial arestat s-au dovedit neconcludente (un test de urina care ar fi prelevat prezenta canabinelor în sângele lui Andrei), situatia realizatorului radio-tv este înca incerta. Adevaratele motive ale arestarii vor fi greu de stabilit în conditiile în care testele de urina facute de Andrei Gheorghe la alt laborator decât cel al Procuraturii nu au demonstrat decât prezenta nicotinei si a cofeinei în corpul sau.

În loc de concluzie
„Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisã.” Articolul 30 din Constitutia României (alin.1 si 2).
   
Manifest
Autor: redactiile revistelor studentesti Carusel, Campus si Moftul Studentesc
 
Presa studenteasca libera din Cluj-Napoca (ziarul Moftul Studentesc, revista Carusel si revista Campus) semnaleaza abuzuri grave privind încalcarea dreptului la libera exprimare în presa româneasca. Raportul Agentiei de Monitorizare a Presei Academia Catavencu 2001/2002 arata tendinta aparatului guvernamental de a-si aservi mijloacele de comunicare în masa din România. Ca reactie la aceste abuzuri, publicatiile studentesti din Cluj-Napoca lanseaza o campanie de informare privind libertatea presei. Scopul nostru este de a sustine principiile democratice pentru care au murit tineri în Revolutia din decembrie 1989. Nici un sistem democratic nu poate exista fara o libertate de expresie reala, neîngradita si respectata de toti membrii societatii.

Acesta este un manifest comun al publicatiilor studentesti din Cluj-Napoca. Împreuna, sustinem libertatea presei în România!
   
  Conform raportului pe 2003 al organizatiei Reporteri fara frontiere, libertatea presei in Romania este controlata de puterea politica
Autor: Anca Enoiu, studenta sectia jurnalistica, UBB
Presiunile din partea autoritatilor au crescut, reducand sansele de exprimare a opozitiei politice sau a criticilor care ar putea crea tarii o ,,imagine proasta”, intr-un moment in care Romania negociaza aderarea la NATO si la Uniunea Europeana, mentioneaza organizatia Reporteri fara frontiere in raportul pe 2003 asupra libertatii presei in Romania.
Romania primeste calificativul de instabila, in ceea ce priveste controlul puterii asupra libertatii presei si este aspru criticat sistemul legislativ care mentine pedeapsa cu inchisoarea pentru calomnie. Aceasta masura contrazice standardele europene privind libertatea informatiei. Codul penal romanesc prevede in articolul 205 ca insulta se pedepseste cu amenda penala, care va figura in cazier. Articolul 206 referitor la calomnie stabileste ca instanta poate hotari pedeapsa cu inchisoarea, de la doua luni la doi ani. Alte articole de lege criticate de Reporteri fara frontiere sunt cele referitoare la ofensa adusa autoritatilor, care se pedepseste in Romania cu trei ani de inchisoare.
Desi in Romania s-a adoptat legea ce da dreptul jurnalistilor sa nu-si dezvaluie sursele, Reporteri fara frontiere observa ca aceasta lege nu se aplica agentiei de stiri Rompres, care se afla sub controlul statului. Cu un an in urma, organizatia mondiala a atras atentia asupra trecerii agentiei de stiri Rompres de sub autoritatea parlamentului sub cea a Ministerului Informarii Publice.
Raportul global al organizatiei Reporteri fara frontiere, sub titlul 2003, un an negru, atesta ca 42 de jurnalisti din intreaga lume au fost ucisi. In plus, se observa o crestere a atentatelor asupra libertatii presei, la nivel mondial. La inceputul anului 2004, 119 jurnalisti sunt inchisi, mai ales in Birmania, China, Cuba, Iran, Nepal, Pakistan, Vietnam.
Organizatia internationala Reporteri fara frontiere lupta de 17 ani pentru apararea libertatii presei oriunde in lume. Prin reteaua sa de peste 100 de corespondenti, organizatia isi propune sa informeze opinia publica despre incalcari ale libertatii de exprimare mai ales prin campanii de informare a opiniei publice. Ofera, de asemenea, ajutor financiar si juridic jurnalistilor care sunt amenintati in tarile lor natale, chiar si familiilor lor. Un alt pricipiu promovat de Reporteri fara frontiere este reducerea cenzurii si a numarului de legi menite sa limiteze libertatea presei. Siguranta jurnalistilor, mai ales a celor care acopera zone de razboi, este un alt proiect pus in practica de membrii organizatiei. Adresa de web www.rsf.org functioneaza ca o agentie de presa privind stirile despre libertatea presei in lume, fiind actualizata de 7 ori pe zi. Uneori, pe site sunt publicate articole sau sunt gazduite publicatii care au fost interzise in tarile lor de origine. Tot aici jurnalisti care au fost redusi la tacere de catre diverse autoritati sunt invitati sa se exprime in cadrul unui forum. Din 2002, Reporteri fara frontiere a creat reteaua Damocles (www.damocles.org) care asigura servicii juridice jurnalistilor care sunt victime ale diferitelor forme de cenzura. Site-ul contine si informatii privind drepturile si responsabilitatile ziaristilor in domeniul protectiei si securitatii lor. Fondurile organizatiei provin din vanzarea a doua reviste de fotografie pe an, din donatii si din suportului financiar oferit de anumite institutii.
   
Interviu cu prof. Tudor Ionescu:
M-am autocenzurat, cat am putut inainte, de 1989
Reporter: Anca Enoiu, studenta sectia jurnalistica, UBB
 
Tudor Ionescu, profesor in cadrul catedrei de limba franceza, Facultatea de litere, este cel care a tradus controversata opera a lui Guillaume Apollinaire, Unspe mii de vergi-ne-bune, aparuta la editura Dacia in 2000. De la debut, din 1964, prof. Tudor Ionescu a semnat, ca autor sau traducator, aproape 20 de carti publicate. Cititor fidel al revistei Plai cu boi, omul de cultura si-a exilat televizorul in holul apartamentului, rezervand camera de zi bibliotecii, operelor de arta si biroului de lucru. L-am invitat la o discutie despre libertatea de exprimare in mass-media si in literatura, sub amenintarea pudibonderiei sau a cenzurii.

Reporter : In 2000 a aparut Cele unspe mii de vergi-ne-bune de Guillaume Apollinaire, carte care depaseste limita erotismului, tradusa de dvs. Cand ati tradus efectiv textul lui Apolllinaire? Tudor Ionescu : Eu am facut traducerea in 1979, intre timp am mai modificat mai ales poeziile. Cartea mi-a fost adusa atunci de dl. prof. Zaciu, din Franta. O cumparase pentru ca citise in primele pagini ceva despre Bucuresti.
R. : Ce reactii ati avut din partea studentilor la aparitia cartii? Dar a colegilor?
T. I. : Din partea studentilor am avut numai reactii pozitive. Unii colegi s-au sfiit sa spuna ca au citit-o.
R. : V-ati gandit sa traduceti Povestea povestilor de Ion Creanga in limba franceza?
T. I. : N-ar putea s-o traduca decat un francez, care sa colaboreze cu mine.
R. : Credeti ca ar trebui sa fie folosite expresiile licentioase in mass-media romaneasca?
T. I. : Ca sa nu fac pe nebunul, poate mai degraba nu. De ce ? Luati gramada, noi, romanii, suntem prea inculti ca sa fim in stare sa nu ne emotionam la asa ceva. Pe undeva ar fi un paradox pentru ca, daca toata lumea urmareste mass-media, inseamna ca acolo ar trebui sa se manifeste ceva ce este comun tuturor, iar un limbaj mai putin scuturat, ca sa-i spun asa, ar fi comun multora. Si totusi ar fi mai bine sa nu fie prezent in mass-media. Si iar ajungem la chestia cu pudibonderia, cu sfiala facuta, si nu autentica. Dar totusi parca pana si eu as zice ca nu.
R : Chiar si atunci cand expresiile licentioase sunt prezente in limbajul politicienilor, de exemplu?
T. I. : Politicianul ar trebui sa fie deasupra manifestarii comune sau individuale, el ar fi cel care sa propuna o conduita; desigur, orice propunere este dincolo de reusita, tinde spre ideal, si, slava domnului, nu atingem niciodata idealul.
R: Politicienii romani nu reprezinta poporul roman?
T. I. : De ce pui intrebarea asta? Nu pune intrebarea asta, nu-i frumos, nu-i elegant fata de romani sa pui intrebarea asta. Ba da. Iti trebuie politician roman? Ia-l pe Becali, ia-l pe Mitica Dragomir.
R. : Sunteti de acord cu cenzura? Nu autocenzurare, ci o cenzura, si in presa si in literatura.
T. I. : Aici se incurca treburile. E aceeasi treaba ca si cu condamnarea la moarte, ca si cu chinuirea teroristilor din Madrid daca pune cineva mana pe ei. Da, in principiu sunt de acord. Dar, de acolo incepe primejdia. De unde incepem si unde terminam ? Cine hotaraste cat ?
R. : Ati fost cenzurat inainte de ’89?
T. I. : De patit eu pe pielea mea, n-am patit-o pentru ca stiam ca exista. M-am autocenzurat, cat am putut. Din cate am aflat si stiu, toata lumea facea in felul asta, spre disperarea celor care, in principiu, se cuvenea sa ia bani pentru ca cenzurau, dar nu mai aveau ce. Si atunci mai nascoceau si aia ceva, ridicau la cub posibilitatile de calcat in strachini ca sa-si motiveze existenta. Basca faptul ca se intampla un lucru extraordinar de haios. Si asta o stiu pe pielea mea. Cu buna stiinta calcai in strachini ca sa-i dai aluia ratiunea existentei pentru ca el in sinea lui sa-ti fie recunoscator ca l-ai lasat pe el sa-si motiveze existenta si, in consecinta, te lasa sa publici. E atata de stupid, dar asa era.
R. : O maniera de a pacali...
T. I. : Da, un fel de...E si trist, e si caracteristic romanilor. E un fel de spaga.

   
BigBrother2 - 2 SMALL FOR US ?
Autor: Mihaela Calmic, Jurnalistica anul 1(Carusel)
 
Atentie! Va vorbeste Big Brother! Toti cititorii sunt rugati sa se aseze pe canapea si sa nu comenteze... mai mult decat am facut-o noi.

Sex si audienta
Criteriul de selectie pentru editia din anul acesta a concursului de uitat pe gaura cheii a fost urmatorul: cine se dezbraca la preselectie intra in casa primitoare a fratelui cel mare. Ce nu face omul pentru 75.000 de euroi! Daca editia de anul trecut a fost doar o simpla incalzire si ne-a familiarizat cu un asemenea concept de emisiune, producatorii au considerat ca ne-am maturizat si anul acesta ne pot oferi mai mult. Fetele au intaietate: Andreea a recunoscut ca a facut sex pe bani si nu s-a sfiit sa faca sex nici sub privirea vigilenta a celor 27 de camere; Raluca - un fel de papusa Barbie si mai mult o piesa de mobilier, pentru ca nu prea face nimic in casa; Monica - aduce clar a fosta Andreea (cea care nu vroia sa plimbe vaca); Filly – venita probabil sa tempereze spiritele si sa-i invete pe ceilalti din experienta ei de viata; Virginia - o blonda papusareasa; Evelina - o lesbiana barmanita cu tentative de sinucidere la activ si cu probleme de comunicare. Baietii nu se lasa mai prejos: Ally - un „cipandel” autentic, mandru de cat de bine l-a dotat mama natura; George - un analist financiar ce vrea sa se devina coregraf; Ciprian - un fotomodel care a avut curajul sa spuna ca nu-i mai ajung banii sa le intretina pe toate admiratoarele lui si s-a gandit sa apeleze la Big Brother; Iustin - un „adevarat” artist care avea oarecum nevoie de „inviere”; Daniel – „un mare seducator”?!?, cum se autodefineste; Tino - o moara (cu noroc?) de macinat cuvinte... Ultimul nu a fost cel dintai! Tino a fost primul expulzat din casa BB.

Audienta si amenzi
Toti acesti fani ai lui Soso (care au facut din el un model de urmat in viata) se vor bate in strategii pentru cresterea audientei si a nivelului hormonal timp de 3 luni! Plictisitorii concurenti de la BigBrother1 au fost inlocuiti cu unii care nu numai ca vorbesc despre sex, dar il mai si practica de cate ori au ocazia, in orice loc au ocazia, si in orice pozitie! PrimaTV a incasat cea mai mare amenda din istoria CNA-ului, 500.000 milioane de lei, organizatorii
atingandu-si scopul, acela de a arata privitorilor din Romania (dar si fratilor mai indrazneti din alte tari) ca si la noi se intampla lucruri cat se poate de „normale”. Cel mai inversunat comentator a fost domnul George Pruteanu („Priviti! Privighetoarea canta si liliacul a inflorit”), neincrezator ca in Romania lumea mai face sex si ca „revolutia ar fi abolit bunul simt”... No comment. Pe buna dreptate, acest personaj condamna show-ul, insa modul in care o face abate atentia de la pasarica din casa lui Biggy la privighetoarea cantareata de la televizor, ce migreaza de la un post/partid la altul, in cautare de intelegere si simpatie.

Cat de pitoresti sunt concurentii, vom vedea pe parcurs.
Atentie, concurent BigBrother! Suntem cu ochii pe tine!
P.S. Nu vi se pare ca sigla BigBrother2 seamana izbitor cu cea de la Coca Cola?

 
Gazetarie à la Cluj
Autor: Alin Golban, Jurnalistica anul 1(Carusel)
 
Aceasta rubrica este un pamflet si trebuie considerata ca atare.

Aceasta rubrica exista datorita unor gazetari clujeni, carora le multumesc pentru materialul furnizat in aceasta luna si sper sa nu ma uite. Nu pretind ca am inventat roata, dar nu pot sa nu comentez “delicatesele” pe care le servesc cititorilor care iarta de fiecare data. Eu nu iert nimic.

Ceata printre randuri
“Trei clujeni se afla in aceste zile in focul luptelor din Kosovo n Misiunea jandarmilor clujeni a inceput in februarie si se va incheia peste un an”. Acesta este un lead din Monitorul de Cluj, 22 martie. In primul rand, imi pare rau pentru aia trei clujeni care se lupta pe acolo, prin Kosovo. Si apoi le urez bafta in misiune jandarmilor, desi nu stiu ce fel de misiune au. Dar poate, intr-un an, ii ajuta si pe cei trei clujeni. In legatura cu partea “Kosovo n Misiunea”, eu inteleg ca ziarul se redacteaza noaptea, dar sa aprinda lumina la redactie, ca sa nu mai apese pe “n” in loc de “.”. Nu e distanta decat de doua taste intre cele doua caractere!

Extraordinar!!!
Ce intelegeti dumneavoastra daca vedeti, cum am vazut eu in Buna Ziua Ardeal din 23 martie, urmatorul titlu: Teroristii au ucis si la Oradea? Repede vreau sa-i linistesc pe cei care au rude la Oradea: nu a fost nici un atentat acolo! In articol era vorba despre o oradeanca ucisa in atentatele din 11 martie de la Madrid. O intrebare celor de la ziar: ati citit povestea aia in care unu’ tot mintea ca vine lupu’ la oi?

Cleopatra, Cleopatra, ce ravagii faci si in ziua de azi!
Ia priviti aici ce minunatie ati pierdut daca ati ratat Monitorul de Cluj intre 22-24 martie. Luni, prima pagina: Cleopatra serpoaica de pe Nil; In curand in Monitorul de Cluj. Marti, prima pagina: Cleopatra, regina de pe Nil; Cititi in ziarul de maine fascinanta poveste a unei femei care a influentat devenirea lumii antice”. Miercuri, prima pagina: Ultimul zambet al faraonilor; Povestea Cleopatrei, ultima regina de pe Nil. Tot miercuri m-am delectat “ cu aceasta poveste, pe cele doua pagini din mijloc. Sfarsit: “Antoniu se sinucide”. Comentariile sunt de prisos. Nu stiam ca Monitorul de Cluj incearca atragerea publicului foarte tanar (gradinita). Intr-o pastila de pe aceeasi pagina, autoarea povestii, Ileana Gafton, termina astfel: “Si daca as fi barbat, as zice: pacat!”. Eu zic: daca as fi in locul dumitale, mi-as da demisia.

Cluj napoc sau Cluj-Napca ?
Poate sunt amabili sa-mi raspunda cei de la cotidianul Buna Ziua Ardeal. In ziarul din 23 martie este prima varianta, iar in cel din 25 martie, a doua varianta. Eu ii felicit ca, spre deosebire de alte ziare, care au renuntat demult la cuvantul greoi Napoca, ei incearca sa scrie numele adevarat si intraductibil al orasului. Pentru toata lumea spun, dupa indelungi cercetari, orasul nostru se cheama Cluj-Napoca. Luati notite!

Nota 2 pentru copiat
Monitorul de Cluj din 23 martie publica in pagina 2 un articol interesant al carui lead contine fraza: “Concluzia unor statistici privind consumul de apa este alarmanta: clujenii nu se mai spala!”
Monitorul de Cluj din 24 martie, publica in pagina10 un articol al carui lead este izbitor de asemanator cu cel de mai sus, dar cu o mica modificare: “Concluzia unor statistici este alarmanta: clujenii nu se mai spala!”. O intrebare pentru semnatara celui de-al doilea articol, Loredana Sveduneac: statisticile dumneaei se refera la masurarea nivelului de jeg de pe clujeni? Daca tot copiati, pastrati partile esentiale!

Anglicismele astea…grele, grele!
Felicitari lui Calin Poenaru de la Buna Ziua Ardeal pentru comentariul din 24 martie, cu titlul Prostitutie mediatica. Cine se stie, se stie! Se vorbeste in comentariu despre proasta calitate a mass-mediei romanesti, incluzand greselile de gramatica si ortografie. De aceea il rog pe semnatar sa le dea o mana de ajutor celor din redactie, ca sa nu mai utilizeze cuvinte de genul “tocsouri” (23 martie, pagina 8) si “parkig-uri”(25 martie, pagina 3). Ii sugerez inventatoarei de “parkig-uri”, Memoranda Onac, sa fie atenta cand semneaza: M-e-m-o-r-a-….cum era? aaa ..-d si -a. E corect?

Jocul cu milioanele de dolari
Atentiune! Atentiune! In 25 martie a fost mare batalie intre Ziarul Clujeanului si Buna Ziua Ardeal pentru ghicirea sumei cheltuite de Funar pe biletelele tricolore. In primul ziar scrie ca este vorba despre 1,2 miliarde $, iar in al doilea a crescut suma la 1,4 miliarde $. Ori unii incearca s-o mai dreaga pentru Funar, ori ceilalti ii pun in plus 200 milioane $, o suma infima pentru nivelul nostru de trai. Dau BMW pe o Dacie, daca mai are cineva prin Cluj!

Cititorii lor sunt mai destepti?
Sa ne oprim o clipa si la Ziarul Studentesc. Am trecut cu vederea lipsa de logica si obositoarele puncte de suspensie din articolul “Viata de Observator”, dar am o intrebare legata de exprimarea: “sustine majoritatea studentilor”. De cand studentii sunt impartiti in doua entitati: majoritate si minoritate? Eu il felicit pe Alex Pop ca stie regula acordului din clasa a V-a, dar am mai crescut si noi si am auzit de acordul dupa inteles, caci subiectul majoritatea, desi este la singular, exprima o pluralitate. Recomand calduros cartea: Gramatica normativa, de G. Gruita.
Vai, cat de induiosat am fost cand am citit interviul cu Mircea Toma, realizat de Raluca Sfetcu, jongland printre intrebari “geniale” cum ar fi: “Catavencu implementeaza?” si afirmand la un moment dat: “ca-mi dau si lacrimile”. Ei bine, si mie, dar de ras. Aceeasi domnisoara m-a atins profund cu stilul freudian in care condamna nepasarea in articolul Chiar daca nu-ti pasa. Sa fie oare o amenintare ca va scrie in continuare?

 
:: PRESA ONLINE ::
   
  Monitorul de Cluj
  Adevarul de Cluj
  Buna ziua, Ardeal
  Ziarul clujeanului
  Szabadsag
  Kronika
  Gazeta de Cluj
  Clujeanul
   
  Radio Guerrilla
  Radio Cluj
  Radio Renasterea
 
COLTUL LINK-ULUI DE PRESA
 
 
Everything you need to be a better journalist
 
 
 
 
 
sponsor

© Copyright Media Observer Cluj ® 2004 | Design Raul Chiorean | Termeni si conditii