:: SITE ::
  Prima pagina  
  Domenii jurnalistice
  Jurnalism in  universitate
  Ethica maxima
  Parteneri
  Resurse media  
  CONTACT  
 
TELEVIZIUNE
RADIO
PRESA SCRISA
Camelia Nistor
FOTOJURNALISM
A.F.P.R.

 


Ce stim si ce putem dovedi
Autor: Cristian Todea

Nu cred ca este vreun ziarist care sa nu fi fost intrebat macar vreodata in cariera lui daca poate dovedi ceea ce a aflat neoficial in legatura cu vreo ilegalitate. Si tot asa, cu siguranta ca a avut o problema in a da un raspuns care sa nu-l ridiculizeze. Este vorba, de fapt de situatia in care anumite fapte pot fi aflate, pot fi explicate, dar mai greu si probate. Poate daca ar avea posibilitatea precum procurorii de a asculta telefoane sau de a ridica documente. Asa ca nici articol nu scrie, insa nici spalat pe creier nu ramane.

Este si cazul practicilor celor de la „Gazeta”. Toata lumea stia ce sport practica insa nu puteau decat sa deduca amanuntele in lipsa unor surse dispuse sa vorbeasca. Fie ele ziaristi din anturajul conducerii, fie victime. A fost nevoie de procurori pentru a face ordine in lucruri. Dintr-un motiv sau altul. In Cluj insa, ziaristii nu considera practicile celor de la “Gazeta” ca fiind singulare. Personaje sanctificate advertising-ului si presei scrise si electronice locale apar in adevarata lor lumina.

Personaje care conduc radiouri, televiziuni sau ziare si care faceau si fac inca de rusine meseria de ziarist. Incurajate, culmea, de cei care pot fi santajati: politicieni si oameni influenti dispusi sa dea banul pentru tacere sau pentru a cumpara bunavointa editoriala. Nici despre patronii sau chiar redactorii respectivi nu putem aduce noi dovezile. Ii asteptam cu nerabdare pe procurori. Pentru a se inlatura banuiala ca doar caderea in disgratia celor de la putere i-a adus in situatia actuala. Este drept, o astfel de situatie ar ingenunchia aproape toata presa clujeana.

Precum o tumoare care nu poate fi extirpata de teama ca hemoragia care ar izbucni sa nu omoare pacientul. Tumoarea poate fi insa iradiata. Poate fi omorata si sa ramana acolo, ca invatatura de minte. Domnul Man nu mai are nimic de pierdut. Ar putea sa vorbeasca despre cei care inca isi mai pot face de cap in libertate. Asa, de dragul indiscriminarii. Doar ii cunoaste, are afaceri comune cu ei. Pot fi usor de depistat din tonul rezervat sau chiar tacerea pe care o abordeaza institutiile lor in privinta acestui caz.

Se poate spune ca prezumtia de nevinovatie trebuie sa ramana in picioare pana la sentinta ultimului recurs. Tehnic, da. Cei de la „Gazeta” au dreptul la un proces echitabil. Macar de dragul precedentului si al mecanismelor sistemului juridic. Practic, ziaristii clujeni si cei din restul tarii stiu cum sta treaba. Si tocmai din acest motiv trebuie sa supravegheze ca procedurile sa fie respectate la sange si totul sa iasa la iveala fara a se putea invoca diverse exceptii si chichite avocatesti.

Tinerii ziaristi clujeni care vor sa faca presa profesionista si nu sa ajunga precum colegii lor rusi o merita. Micii si pofticiosii nostri oligarhi de presa trebuie cumintiti. De sistemul juridic si fara ca politicienii sa intervina. Pentru ca, din pacate, breasla palmasilor e prea moale la Cluj. Si atunci punem si intrebarea de perspectiva: avem procurorii si politicienii necesari sau vom trai pentru inca 20 de ani intr-un fel de gagauzie a presei europene?

 

Principiul tabloidului
Autor: Cristian Todea ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )

Ne asteptam cu totii (si ma refer aici la ziaristii romani) ca odata cu aparitia primelor trusturi de presa straine de pe piata media din Romania sa obtinem gura de aer proaspat care sa ne dea puterea sa iesim din clestele strans in jurul nostru de neocomunisti si clientela lor. S-a dovedit insa in ultimel zile ca acestia au deprins repede mecanismele negative ale unei piete libere. Asa se face ca multi dintre patronii straini din presa romaneasca au fost fortati sau convinsi sa faca jocul acestor noi dictatori ai romanilor. Iar mijlocul prin care s-a ajuns aici a fost ceea ce as numi oarecum fortat principiul tabloidului. Primii au fost patronii causticului si persistentului critic al puterii corupte din Romania: cotidianul national “Evenimentul” zilei. Reprezentantii din Romania ai trustului elvetian Ringier au lovit intai in puternica echipa de la “Pro Sport”. Au transformat acest cotidian dintr-o scoala de presa intr-un tabloid sportiv lipsit de carisma analizei si comentariului dat de vechea echipa. Totul in numele apetentei publicului pentru acest gen de presa. Rapunsul echipei redactionale a fost unul simplu: au plecat. A urmat “Evenimentul Zilei”. Acelasi principiu al tabloidului sta, la nivel declarativ, la baza ingerintei in politica redactionala din partea patronilor de Ringier. Redactorii cotidianului au decis sa protesteze public:
De la achizitionarea cotidianului "Evenimentul zilei" trustul de presa Ringier a declarat in mai multe randuri ca garanteaza independenta editoriala, pe care o considera unul dintre punctele forte ale publicatiei. Dar diferenta dintre declaratii si realitate este din ce in ce mai evidenta. Constatam ca, sub umbrela unor schimbari de natura organizatorica, s-au inmultit imixtiunile in politica editoriala de natura sa puna in pericol independenta "Evenimentului zilei". Reprezentantii Ringier au ales sa-si impuna unele puncte de vedere, fara sa consulte echipa care realizeaza efectiv ziarul. Folosind argumentul necesitatii cresterii tirajului, noul investitor incearca sa atenueze tonul critic al ziarului.
O recenta tentativa de dialog nu a adus nici o imbunatatire a situatiei tensionate generate de reprezentantii patronatului. In aceste conditii continutul publicatiei ar putea avea de suferit iar cititorii si opinia publica ar putea constata in scurt timp ca "Evenimentul zilei" nu mai este ziarul pe care-l stiau.
Linia editoriala adoptata pana acum de "Evenimentul zilei" reprezinta optiunile celor care realizeaza ziarul. Schimbarea acestei linii ar echivala cu abdicarea noastra de la principiile si etica profesionala in favoarea altor interese.

Celor de la “Evenimentul Zilei” le-au urmat redactorii de la celalalt critic al puterii, cotidianul “Romania Libera”. Si ei au protestat impotriva cerintelor patronilor germani de la WAZ de a indulci tonul si de a aborda partial formatul tabloid:


“In urma cu patru ani, cind a venit la redactia “Romaniei libere”, domnul Erich Schumann, unul dintre patronii trustului media german WAZ, si ne-a propus o asociere, n-am crezut nici o clipa ca vom intra in cea mai neagra perioada a ziarului.
Ni s-au dat asigurari ca se va respecta principiul asocierii: partea romana se va ocupa de domeniul redactional, editorial, iar partea germana de cel economic.
Trei ani, partea germana a avut doar contacte sporadice cu partea romana, proiectele comune parind aminate sine die, dar o data cu preluarea functiei de manager la WAZ de catre domnul Bodo Hombach, la Bucuresti a fost trimis domnul Klaus Overbeck. Ne-am zis: in fine, marele trust de presa german si-a adus aminte si de asocierea cu “Romania libera”.
Numai ca reprezentantul capitalului german, in loc sa se ocupe de “partea economica” (singura sa contributie in domeniu fiind propunerea de a mari pretul ziarului la 20.000 de lei si reducerea numarului de pagini redactionale), si-a concediat functionarii germani, dupa care a inceput tot mai insistent sa dea indicatii despre ce sa se scrie in ziar, cum sa se scrie, ce si CINE sa nu mai fie criticat.
Desi reprezentantul WAZ la Bucuresti nu poseda nici o calitate in domeniul editorial si, contrar principiului neamestecului in chestiunile redactionale, ingerintele dlui Overbeck au continuat si au culminat cu propuneri privind “unghiurile de abordare” a stirilor si articolelor, dar si cu “autori si genuri redactionale dezirabile”. Prin aceste interventii repetate in domeniul strict redactional s-a incalcat grav intelegerea de principiu incheiata la cooptarea actionarului principal WAZ.
S-a ajuns chiar la culmi ale grotescului in momentul in care un colaborator de circumstanta al reprezentantului asociatului german, un simplu anonim in peisajul presei, a inminat conducerii ziarului, la ordinul partii germane, un “Ghid de scriitura la Romania libera”!
De 14 ani nimeni nu ne-a dictat ce sa scriem, am respectat opiniile cititorilor, nu ne-am lasat sedusi de cintecul de sirena al unor privilegii, facindu-ne din consecventa respectare a principiilor democratice emblema ziarului independent care a fost si trebuie sa ramina “Romania libera”.
N-am crezut ca presiunea exercitata acum asupra noastra, in ideea de a ne “indrepta pasii”, poate fi tot atit sau chiar mai dura decit cenzura unei perioade pe care o credeam definitiv apusa.
Am crezut ca un partener dintr-o tara autentic democratica nu poate sa nu respecte cu sfintenie principiile libertatii de exprimare si libertatii de constiinta. Mai ales ca peste tot in lume “linia” unei publicatii este data de jurnalisti, nu de capital.
In ceea ce ne priveste, am avut intreaga disponibilitate de a colabora cu specialistii partii germane la imbunatatirea ziarului (conform certitudinii ca intotdeauna este loc de mai bine), la elaborarea unei noi formule grafice, am avansat permanent propuneri de imbogatire sau chiar de restructurare a continutului editorial cu pagini tematie noi, cu rubrici noi, spre a veni cit mai mult in intimpinarea asteptarilor cititorilor nostri fideli, dar si ale celor potentiali, am facut propuneri pentru campanii de promovare a ziarului (cum fac, de altfel, celelalte publicatii), de imbunatatire a difuzarii, de optimizare a fluxului redactional in general si de optimizare a activitatii editoriale pentru fiecare sectie in parte, mai ales ca dotarea tehnica a ziarului a ramas mult in urma altor publicatii. Traim intr-o lume a competitiei, sectorul presei este in marea lui majoritate un sector privat si intelegem perfect necesitatea unei permanente adaptari la regulile economiei de piata. Totul insa pina la adbicarea de la principii.
Cu regret si tristete am constatat ca toate propunerile noastre au ramas fara nici un raspuns, ideea de colaborare a fost o simpla vorba in vint, ingerintele reprezentantului WAZ canalizindu-se exclusiv si tot mai insistent catre o subordonare politica a ziarului, pentru a-i distruge substanta democratica, principialitatea si a-l desparti de cititorii sai. Cu totul stranie este si lipsa de reactie a managerilor WAZ din Germania fata de repetatele atentionari pe care le-am trimis in legatura cu activitatea dlui Overbeck.
In ultimele luni, atmosfera din redactia “Romaniei libere” s-a tensionat progresiv din cauza amestecului brutal al reprezentantului partii germane in activitatea editoriala, amestec vizind modificarea politicii si structurii editoriale prin reducerea spatiului editorial, prin reducerea spatiului destinat politicii spre a fi puse in loc pagini cu mondenitati ori chiar traduceri ale unor articole din tabloidele straine axate pe zvonistica. Scopul e limpede: impingerea ziarului “Romania libera” catre zona bulevardiera, facila, derizorie, neconforma cu principiile dupa care s-a calauzit in acesti ultimi 14 ani. Iata cum suna recomandarile partii germane: “Trebuie comandate materiale si reportaje cu subiecte mondene din tara. Materialele mondene vor fi asezate in pagina zilnica Eveniment”. Respectiva pagina Eveniment trebuie sa ia treptat locul paginii 3 de Politica interna. A mai venit si propunerea ca din noua grila a ziarului sa dispara paginile cu probleme sociale. Alte recomandari ale unui reprezentant WAZ in Romania: “Sesizez ca nu mai sint chiar atitea materiale despre PSD. Dar tot multe”. Sau: “Sa se gaseasca subiecte pozitive pentru investigatii”. Asemenea ingerinte se intensifica acum, in perioada premergatoare alegerilor, cind electoratul are nevoie de cit mai multa informatie.
De luni intregi ducem o lupta surda incercind sa convingem partea germana ca trebuie sa ne pastram profilul, dar rezultatul este doar indesirea presiunilor, la inceput subtile, acum tot mai agresive. Reprezentantul WAZ a ajuns chiar sa oblige curierul postal sa-i aduca intii lui scrisorile si intreaga corespondenta venita pe adresele conducerii ziarului si ale redactorilor. Abia dupa ce este cercetata de dl Overbeck, corespondenta este impartita destinatarilor! Practici specifice mai degraba ofiterilor STASI, nicidecum unui reprezentant al presei dintr-o tara democratica, pilon al Uniunii Europene.
In aceste conditii am facut totusi efoturi consistente pentru a pastra suplimentele tematice si editiile regionale pe care reprezentantul WAZ nu le gaseste necesare, desi trustul german este specializat in presa locala si regionala. Pentru aceasta a trebuit sa acceptam reducerea spatiului editorial in favoarea celui de publicitate. Cum ar arata un ziar numai de publicitate stimati cititori?!
Va cerem scuze ca astazi va vom priva, la prima pagina, de substanta ziarului: informatia. Nu putem nici sa urmam intocmai indicatiile dlui Overbeck si sa adaugam paginilor publicitare doar birfe si cancanuri. Sintem convinsi ca ne veti intelege si ca veti ramine alaturi de noi, colectivul redactional, la aceasta forma de protest. Am tot incercat, dar n-a fost cale s-o evitam.
Ziua de 13 septembrie 2004 o consideram cea mai neagra zi din istoria recenta a ziarului “Romania libera”...

Daca pe cei de la Ringier ii putem oareum intelege prin succesul pe care il are tabloidul “Libertatea”, pe cei de la WAZ, nu. Daca “Evenimentul zilei” a scapat cu greu de statutul de tabloid din primii ani de existenta, “Romania Libera” si-a pastrat un public fidel tocmai stilului critic la adresa neocomunistilor si clientelei lor. Dar hai sa presupunem ca cerinta patronatului de abordare a stilului tabloid vine din dorinta de “a agata” si alte tipuri de cititori. De a largi sfera de adresabilitate care sa aduca cu sine si venituri mai mari. Ar fi oarecum de inteles data fiind piata de publicitate imatura de la noi precum si limitarea ei prin aservirea in stil mafiot a marilor investitori de publicitate fata de puterea politica. Ce nu au inteles (aparent sau nu) insa patronii de la Ringier si WAZ este ca societatea civila romaneasca si democratia de la noi s-au creat in jurul acestui gen de publicatii. Si vor primi o puternica lovitura prin transformarea celor doua ziare in fituici de week-end. Probabil ca intr-o societate democratica precum cea din Elvetia sau Germania stilul justitiar, aproape inchizitor al celor doua cotidiane este exagerat si presupune indulcirea sa partiala cu stilul de magazin. Nu si la noi. Pentru ca exista o vorba care se poate aplica foarte bine consumatorului de presa roman: nu-i da omului cat poate duce si publicului roman cat rahat poate inghiti. Pentru ca poate sa inghita foarte mult. Ar fi pacat. Poate domnii de la Ringier ar trebui sa vada ce se intampla cu saptamanalul “Capital” din propria ograda. Succesul analizelor si anchetelor din aceasta publicatie arata ca exista deja un public care isi doreste asa ceva. Si care cand cumpara un “Capital” cumpara impreuna cu el si temperamentalul “Evenimentul zilei”. Cat despre “Romania libera”, aici era cazul sa se schimbe look-ul publicatiei si sa se stabileasca o politica de marketing moderna. O relansare si nu o prostituare.

 

"Nine eleven-ul" presei din Transilvania
Autor: Oliviu Marian

S-a scris mult in ultima vreme despre cazul jurnalistilor trustului de presa Gazeta, anchetati pentru santaj in forma continua, asa ca doua sau trei randuri in plus nu vor face diferenta.

Nu am avut ocazia sa-i cunosc personal pe cei care au lasat condeiul deoparte si s-au trezit peste noapte cu ditamai dosarul penal, dar asta nu inseamna ca nu pot emite o teorie personala, care insist, ar trebui tratata ca atare.

Concluzia la care am ajuns destul de usor este ca se cauta un tap ispasitor, cineva care sa preia pe umeri toate pacatele vanatorilor de publicitate - care de cele mai multe ori, trebuie sa recunoastem, lasa timiditatea deoparte si apeleleza la un arsenal intreg de arme neconventionale.

In acest conditii sarcina procurorilor nu este deloc usoara, mai ales ca e vorba de un caz in care sunt implicate personalitati publice si politicieni. Indiferent de mersul anchetei, presa romaneasca s-ar putea confrunta, in perioada urmatoare, cu un precedent destul de periculos care ar afecta indirect liberatea de expresie, care si asa scartaie din toate incheieturile.

Din acest motiv, Liviu Man si acolitii lui vor fi dati ca exemplu. Nu mai conteaza deca acuzatile la adresa lor sunt fondate sau nu, daca exista probe la dosar s.a.m.d. Justitia opereaza pe canale prea putin cunoscute noua iar rezultatele cercetarilor pot fi foarte usor viciate in timpul intregului proces...asa ca nu pot specula forma in care se va incheia acest nine eleven al presei transilvane.

Asta nu inseamna ca de acum inainte tot ce citim in presa, auzim la radio sau vedem la televizor, ar putea avea un substrat altul decat cel pur informational... in ultima instanta tine de fiecare dintre noi sa filtram volumul de informatie care ne bombardeaza zi de zi, din toate directile.

 
 
   

Interviu cu Traian Radu Ungureanu despre libertatea de exprimare in presa romaneasca
Autor: Cristian Todea ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )

Interviul cu Traian Radu Ungureanu, realizator si editorialist la postul de radio BBC, sectia in limba romana, a fost realizat de Cristian Todea in luna decembrie 2003, cand celebrul ziarist a fost prezent la Cluj pentru a-si lansa cartea “Manifestul fotbalist”.

Cristian Todea: Cum se vede de la Bucuresti libertatea de exprimare din presa locala ?

Traian Radu Ungureanu: Dupa cum spunea recent un foarte bun ziarist de aici, de la Cluj, Claudiu Padurean, se vede mai bine colivia. Libertatea presei e o expresie, e la moda, toata lumea o aminteste. In practica, ea e foarte foarte serios amenintata si, deseori, chiar impiedicata. In primul rand la nivel local, unde ziaristul e mult mai dependent de puterea, de banii, de abuzurile prefectului, primarului, patronului. Care nu are nevoie de mari pretexte si face... Ce anume face? Ameninta cu telefonul. Da telefon: ba, nu mi-a placut ce-ai scris si fii atent ce faci. Despre Iliescu, in general, despre PSD, iarasi in general. Sau: fii atent ce scrii, fii atent nu te atinge de cutare ca e omul meu.
La nivel national lucrurile sunt un pic mai subtile, dar nu mult diferite calitativ. E tot o forma de…de violenta pana la urma, care se exercita prin mijloace cum am spus mai subtile, de pilda: publicitatea, cotidianele sunt deseori dependente de cantitatea de publicitate, de furnizorii de publicitate. Daca publicitatea se intrerupe, atunci multe ziare incep sa aiba probleme financiare. Alte ziare, care sunt de fapt cvasi-inexistente, isi permit sa apara in continuare numai pentru ca obtin publicitate angajandu-se de la bun inceput sa faca propaganda politica.
Trei: exista vina mare a ziaristilor. Si, aici, as vrea sa spunem clar ca libertatea de expresie nu este numai o notiune sacra, pe care publicul cititor, societatea, justitia trebuie sa o apere dar si o indatorire a ziaristului. Iar, deseori, ziaristii insisi o calca in picioare. Ma refer aici la ziaristii care cer mita, fara nici un fel de jena. Am avut recent discutii cu oameni care lucreaza in firme de PR, in Bucuresti, care organizeaza campanii electorale. A propos, pregatesc de pilda campania electorala pentru alegerile locale, si care mi-au spus ca primesc, aproape zilnic, de cateva ori pe saptamana, vizita unor ziaristi care vin sa ceara mita. Pur si simplu. Isi pun serviciile la dispozitie si spun: noi, de exemplu, scriem, putem scrie pentru cutare, cutare sau cutare care credeti dumneavoastra, daca ne dati atatia bani. Si in cazul asta libertatea de expresie este pusa in pericol. Chiar de catre cei care ar trebui sa fie vehicolul ei principal.
Exista, de asemenea, si asta trebuie spus, un soi de cult gol pe care-l intretin, in general, organizatii care s-au specializat nu numai la noi in povestea asta. Un cult gol al libertatii de expresie, si ma refer, organizatiile de care vorbesc, sunt, de multe ori, ONG-urile. Cele care s-au antrenat bine intr-o anumita vehementa, intr-o anumita isterie, daca pot sa spun asta…Si ori de cate ori un ziarist este contrat, daca e cu bata, bun, totul e legitim…ori de cate ori e contrat, chiar si in principiu, chiar si profesional vorbind. Ori de cate ori un ziarist e atentionat sau reclamat si cineva spune, na, ancheta nu e corecta, dintr-un motiv sau altul, sar in sus cutare sau cutare ONG si spun ca s-a incalcat libertatea presei. Nu e intotdeauna asa. De aia lucrurile trebuie tratate cu seriozitate pentru ca libertatea presei, conceptul asta, sa isi pastreze seriozitatea.
Tragand linie, tinand cont de toate devierile care pot veni si dinspre profesia insasi si dinspre gardienii ei, totusi trebuie spus ca principalul pericol pentru libertatea presei in Romania, in momentul de fata, este puterea politica. Puterea politica, alaturi de sau cu sluga ei, pentru ca mi-e greu sa-i spun altfel, puterea judecatoreasca. Avem ziaristi condamnati, avem ziaristi tarati in tribunale, acolo unde politicianul sau potentatul local stie ca se afla intre ai lui, ca sa spun asa. Prin urmare, nu cred ca putem vorbi astazi despre libertate de expresie in Romania, asa cum speram, asa cum speram sa putem vorbi dupa 15 ani de la revolutie.

CT: Putem spera ca tinerii ziaristi care isi incep acum cariera in presa au vreo sansa sa priceapa ce inseamna solidaritatea de breasla, ce inseamna recunoasterea adevaratilor gazetari si nu a unor grupuri de interese, in conditiile in care pana si solidaritatea aceasta e, cumva, relativa?

TRU: Da, putem spera. Atentie, putem spera ca o minoritate sa faca lucrul asta. Spun asta pentru ca vad care e situatia in momentul de fata. Exista ziaristi foarte buni si oameni care stiu sa scrie bine si oameni care stiu sa isi pastreze capul limpede. Ii cunosc. Si la Cluj si la Bucuresti si la Iasi. Ei sunt insa o minoritate. Vom avea in continuare ziaristi foarte buni, vom avea in continuare o minoritate care va sti sa-si faca meseria foarte bine. Sigur, problema ramane ca exista o majoritate de ziaristi care, unu: sunt deprofesionalizati sau care nici n-au apucat sa-si invete meseria. Producem prea multi ziaristi. Mai toata lumea poate deveni ziarist, mai toata lumea a devenit ziarist, ceea ce nu poate sa insemne ca avem de-a face cu oameni de meserie. Doi: sunt coruptibili, sau ajung foarte repede sa invete regula jocului, sa se supuna, sa se vanda, pe preturi mici, in special in televiziune…Majoritatea asta e periculoasa pentru ca, de multe ori, ea da tonul. Asa cum, de pilda, televiziunea da tonul opiniei generale, ea fixeaza parametrii in mare parte. Si daca televiziunea este atat de slaba, asa cum o vedem noi, astazi, in Romania, atunci sigur efectul e masiv. Vina, in cea mai mare parte, e a lor. Nu cred ca este o situatie chiar tragica. Nu, nu tragica. Tragica este. Pierduta! Pierduta nu cred ca este pentru ca spun: intotdeauna vom avea aceasta minoritate de ziaristi care va putea servi drept exemplu, care va putea servi drept baza de regenerare.

CT: Au nevoie ziaristii de un contract colectiv de munca pe ramura?

TRU: Da, cred ca da. Atentie, exista un pericol: sindicalizarea excesiva! Si ne putem feri de lucrul acesta pentru ca am vazut cum arata el in Franta, Germania… Sindicalizarea e un mecanism pana la urma negativ care devine o obstructie birocratica si care apara si ceea ce nu e de aparat. Apara in corpore, indiferent de situatie, de vina, de persoana. Da. Asta e una. Si a stabili macar principiile si mecanismele juridice, legale, avocatesti de reprezentare care impiedica abuzul, e altceva. Cred ca ziaristii trebuie sa iasa din genul de relatii in care pot fi dati afara oricand de un patron care e nervos sau care a primit un telefon. Sau care vrea sa-si protejeze un prieten sau care vrea sa pedepseasca un inamic. Ei trebuie feriti de lucrurile astea. Lucrurile astea se intampla mereu in presa romaneasca.

CT: La ce sa ne asteptam pentru cele 30 de zile de campanie electorala la alegerile locale?

TRU: Da, cred ca vom avea o campanie foarte urata. Am mai avut campanii urate. Pariez ca urmatoarea campanie, de dupa locale, va fi si mai urata, dar asta nu inseamna ca suntem pregatiti pentru ceea ce va veni in campania pentru locale. Modul in care se pregatesc de pe acum miscarile, prostitutia ziaristilor, nerusinarea celor care incearca sa forteze mana ziaristilor care raman pe pozitie, sunt deja respingatoare. Ma uit in ziare, ma uit la televiziune si aproape ca nu vad nimic altceva decat incercari de… nu de promovare, ca asta pana la un punct e normal, dar de manipulare, de falsificare…Vreau sa dau exemplu aici tratamentul de presa care pregateste, de exemplu, raspopirea lui Vadim Tudor, in calitate de sionist, mai nou. Ma uit la felul in care e jucata, cu multe nuante si cu mare atentie si cu multa necinste, tema Pacepa. Tema care are si ea legatura cu viitorul imediat al alegerilor. Asa ca… nu ma astept la nimic bun. Vad, de exemplu, felul in care se pregatesc partide de genul partidului lui Becali. Care este o gluma proasta, dar e o gluma cu sens. Cineva a gandit miscarea, cred ca mutarea va avea efectul ei. Ma uit la exemplul Liei Roberts care nu e nici el…Desi, desigur ca persoana e mult mai onorabila decat Gigi Becali, dar exercitiul politic e aproape acelasi. E la fel de stupid si la fel de periculos. Deja lucrurile astea sunt promovate prin presa. Cand va veni campania vom vedea, cred, ceva ce n-am vazut pana acum.

CT: Doua sfaturi pentru studenti: de ce sa se apuce de presa si, daca s-au apucat, cum sa reziste?

TRU: Daca vor sa se apuce de presa ca sa capete notorietate, ca sa-si faca relatii, ca sa devina vizibili, sigur ca n-o sa asculte de mine…Dar e cum nu se poate mai rau pentru presa. Deci: daca totusi se mai pot intoarce din drum s-o faca. Cei care fac presa pentru ca le place sa faca presa, pentru ca vor sa invete sa faca presa, pentru ca cred ca au ceva de spus sau pentru ca pot ajuta publicul sa inteleaga, sa afle, sa filtreze informatiile… s-o faca, desigur!
Cum pot rezista? E foarte simplu: rezistand. Vor avea salarii mici, vor vedea colegi luand spagi, ii vor vedea luandu-si casa, ii vor vedea facand vacante-n Spania, ii vor vedea cumparandu-si masini si va fi foarte greu sa reziste. Daca vor sa ramana ziaristi, n-au ce face. Trebuie sa reziste! Unii rezista. Nu cred ca exista un leac anume. Cred ca exista un anumit temperament, un anumit caracter care te ajuta sa faci treaba asta.
Un alt sfat: sa nu inceteze sa invete sa scrie si sa vorbeasca romaneste. Limba romana e in mare pericol in presa, culmea, romaneasca.
Un leac simplu: cititi proza scurta a lui Caragiale!

 
   

Agentia de Monitorizare a presei incurajeaza practica salarizarii ziaristilor pe baza contractelor individuale de munca
Autor: Cristian Todea ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )
 
Asociatia “Media Observer Cluj” a participat la seminarile desfasurate in 25 si 26 iunie 2004 la Cluj de catre Agentia de Monitorizare a Presei-Academia Catavencu, Centrul de Jurnalism Independent si Asociatia Pentru Protejarea si Promovarea Libertatii de Exprimare. Un seminar a fost organizat pentru editorii de presa, iar altele 4 pentru ziaristii din Ardeal. Dintre editorii de presa au fost paticipanti din tot Ardealul, iar dintre ziaristi, doar clujeni si studenti la jurnalistica sau reprezentanti ai unor ONG-uri axate pe presa.

Editorii de presa din Ardeal o duc mai bine decat s-ar crede

La seminarul destinat editorilor au participat reprezentanti ai deprtamentelor de marketing si chiar directori de la televiziunile clujene TeleEuropaNova, NCN si Antena 1 si de la ziarele Szabadsag, Kronika, Informatia de Cluj, Romania Libera, Grupul Gazeta-Ziarul si un reprezentant al Imprimeriei Media Pro din Cluj. Au moderat Cristina Simion, director executiv al Romanian Publishing Group si Razvan Ionescu, director executiv al Companiei Jurnalul. Au participat din partea Agentiei de Monitorizare a Presei, Mircea Toma si Liana Ganea.
Dezbaterea a avut in centru problemele economice ale presei din Ardeal. Cristina Simion a acordat la incheierea dezbaterilor un interviu site-ului www.mediaobservercluj.ro.
R:Care ar fi problemele cu care se confrunta editorii de presa din Transilvania, asa cum a reiesit din discutiile purtate cu cativa dintre ei?
C.S.:In primul rand as putea sa subliniez o suma de probleme care nu exista. In primul rand nu exista problema legata de distributia de presa, respectiv de accesul consumatorului potential la canalul media:presa scrisa, radio, televiziune.Nu exista blocaje din partea autoritatilor locale in aceasta privinta, respectiv controlul retelelor de difuzare a presei, interzicerea vanzatorilor volanti, alte tipuri de blocare a accesului presei catre consumatorul de presa. Acesta este un lucru foarte bun. Un alt lucru foarte bun este ca exista in forme embrionare deja activitate asociativa in vederea reducerii costurilor sau in vederea cresterii veniturilor. De exemplu asociatia presei maghiare, care face vanzare sindicalizata de publicitate si in felul acesta isi creste volumul de publicitate. De asemenea schimburile de mica publicitate dintre ziare despre care s-a facut vorbire, cred ca sunt unice in tara. Faptul ca poti sa dai publicitate intr-un alt ziar la pretul ziarului respectiv si dupa aceea se fac compensari intre cotidiene din localitati diferite. La fel e un pas inainte catre cresterea veniturilor. Ideea principala si probabil ca ar fi trebuit sa incep cu asta, este ca nu putem vorbi despre independenta jurnalistica,despre independenta presei ca industrie, daca nu vorbim despre independenta financiara a organizatiei media. Si cred ca asta este principalul nostru mesaj aici. Cred ca este principalul mesaj al agentiei de Monitorizare a Presei si mesajul nostru ca manageri in presa. Numai creind organizatii de presa care sa fie fiabile din punct de vedere financiar reusim sa protejam jurnalistii de coruptie si reusim sa protejam organizatiile media de coruptie si de aservire grupurilor de interese economice, financiare si politice.
Exista, pe alta parte, probleme comune intregii prese, de exemplu apasarea fiscala care exista asupra organizatiilor de presa, in conditiile in care presa este o industrie cu o marja de profit foarte mica. In toata lumea presa are o marja de profit mica, nu este o industrie foarte profitabila. Exista o cerere din partea intregii prese romanesti pentru scutiri fiscale sau pentru micsorarea presiunii fiscale asupra organizatiilor de presa. Asta ducand mai departe exact la libertatea de opinie si la mesaje diferite. Daca avem multe organizatii de presa insemana ca avem mesaje care provin din surse diferite si asta este un lucru foarte sanatos. De asemenea, exista un interes foarte mare, nu cred ca l-am mai observat in alta parte din tara la nivelul acesta, pentru solutiile alternative asociative de genul asocierii editoriale, pentru a organiza o agentie de stiri sau de genul Business Software Alliance impreuna cu editorii care sa realizeze o campanie nationala si BSA sa ofere niste facilitati la cumpararea de softuri specializate. Mi s-au parut editorii destul de reticenti in ceea ce priveste ideile asociative la nivelul cumpararii si vanzarii de publicitate si de asemenea cred ca exista si o problema de perceptie care a fost de multe ori mentionata de catre participanti referitoare la orgoliile locale sau la orgoliile competitorilor directi.
S-au mentionat doua initiative, una a nivel national – Asociatia Editorilor de Presa Scrisa ( a fost o intalnire de constituire la Brasov si dupa aceea nu s-a mai intamplat nimic) si alta la nivel local. Nici una nu s-a finalizat. Exista totusi interese specifice, care trebuie sa fie aparate numai prin intermediul asociatiilor. Altfel jucatorii singuri sigur ca au mai putina putere.

Presa clujeana vinde publicitatea intr-un sitem primitiv, generator de coruptie

R:Cum e cu dependenta politica si economica a institutiilor media?
C.S.: S-a vorbit destul de putin si la nivel general, ceea ce se intampla in Cluj se intampla peste tot. Odata felul in care sunt orientate bugetele administratiei locale (si asta este o prolema la nivel de tara), a doua oara, faptul ca si din partea agentilor economici, din partea “advertiser-ilor” locali sau regionali exista partial dorinta de a se proteja oferind publicitate canalelor media care ar putea deranja sau pentru protectie, ca exista multe contracte care se incheie pe baza relatiilor personale si ca exista putina reglementare la nivelul pietei media. Asta inseamna cumparare tehnica (a spatiului publicitar, n.n.) pe baza indicatorilor de eficienta: costul pe mie (costul la mia de exemplare de ziar vandute, n.n.), structura socio-demografica sau psihografica a audientei. Exista multe aspecte tehnice care ar trebui sa fie luate in considerare in momentul in care decizi sa investesti. Ca practic e o investitie. Astepti si o recuperare a acestei investitii in momentul in care investesti in reclama. Dar asat nu e o situatie care sa se refere doar la Cluj. Ceea ce insa am intalnit in alta parte si nu vad la Cluj, este incercarea jucatorilor locali din presa scrisa de a educa piata de publicitate, inclusiv la nivelul administratiei publice locale, in ideea reglementarii pe baza auditului, pe baza studiului national de audienta. Si cred ca lucrul acesta se intampla pentru ca nu exista nici un cotidian din Cluj care sa fie auditat. Asta cred ca este o siuatie singulara intre marile orase din tara. Singurul organ de presa scrisa care este auditat este “Clujeanul” care este un saptamanal. In toate celelalte mari orase exista unul, doua, cateodata chiar trei ziare mari care sa fie auditate. Si care sunt capabile sa ofere date clare si obiective despre tirajul lor vandut si, uneori, despre audienta si despre structura acestei audiente. La Cluj nu e cazul. E inca un sistem relativ primitiv, acela de a-ti proba tirajul tras (numarul de exemplare tiparite, n.n.) pe baza facturii de la tipografie. E un sistem care poate da nastere la coruptie, se poate intampla foarte usor lucrul acesta si care e un indicator destul de relativ al tirajului vandut si nu e deloc un indicator al audientei. E doar o cifra care se refera la tirajul tras, nu la tirajul vandut. Si din acest punct de vedere, Cluj este un caz singular...

Razboiul mentalitatilor: contracte individuale de munca sau contracte de cesiune a drepturilor de autor?

Unul dintre seminariile destinate ziaristilor clujeni a beneficiat de prezenta Mihaelei Enache, avocat, expert al Uniunii Nationale a Federatiei Sindicatelor din Mass-Media. Ea a prezentat prevederile Contractului Colectiv de Munca pentru Ramura Mass-Media pentru 2004 corelate cu noul Cod al Muncii si cu legislatia in vigoare. Accentul s-a pus in primul rand pe drepturile salariale ale angajatilor institutiilor de presa. In urma unui scurt sondaj printre participanti s-a descoperit ca 80% dintre cei prezenti aveau contracte de cesiune de drepturi de autor. O forma comerciala de contract intre ziarist si patron care exclude ziaristul de la protectia oferita de Codul Muncii si de Contractul Colectiv de Munca pe Ramura. Avantajele ar putea aparea din salariile mai mari care se primesc pe acest gen de relatie de munca datorita fiscalitati reduse la care este supus patronul. In situatia in care ziaristul este supus abuzurilor patronului el este o victima sigura. In plus pentru propria protectie sociala, ziaristul trebuie sa-si plateasca singur asigurarile in sistem privat. Cazul ziaristilor tineri debutanti este un exemplu bun pentru necazurile pe care le poate aduce contractul de cesiune de drepturi de autor. Acestia nu isi permit sa schimbe locul de munca si sunt nevoiti sa suporte tot felul de penalizari, interventii editoriale inetice sau exploatare exagerata prin ore suplimentare si sarcini de serviciu neplatite. In aceste cazuri, Inspectia Muncii nu are jurisdicte deoarece ziristul respectiv nu are contract individual de munca. Ca sa nu mai vorbim de situatiile in care in contractul de cesiune de drept de autor nu apare specificat obiectul cesionarii si se mentioneaza in schimb chestiuni vagi de genul: realizare de articole, realizare de emisiuni. Lipsa denumirii exacte a emisiunii, stirii sau a articolului face contractul de cesiune nul de drept. Pentru ziaristul care nu isi primeste banii pe baza acestui cotract si ajunge in instanta, acest aspect este o lovitura sub centura.
Cine are insa contractul individual de munca se bucura de sistemul de protectie sociala a statului pe langa care isi poate plati si asigurari private. El ar trebui sa se afle sub protectia Codului Muncii si a Contractului Colectiv de Munca pe Ramura care ii da dreptul la sporuri salariale serioase si ar trebui sa-i protejeze locul de munca si conditiile de munca. Din pacate, drepturile cu putere de lege din cele doua acte mentionate mai sus nu sunt respectate cu complicitatea ziaristilor. Acestia fie nu le cunosc fie nu se lupta pentru ele de teama represaliilor si pentru ca autoritatile si instantele sunt corupte si nu le-ar da castig de cauza. La Cluj, piata de munca in media este deschisa, dar conservatorismul si lipsa de competitivitate a unor gazetari, fie ei tineri sau batrani, face ca aceste tip de cotract sa fie un ideal. De obicei insa, acest contract este semnat pentru un salariu minim pe economie (din motive de fiscalitate) si este insotit de un cotract de cesiune de drepturi de autor.
Dezbaterea are izul de lupta intre modern, competitiv, toate apelative ale celor care adopta stilul freelance al drepturilor de autor, si fricosii, incompetentii ascunsi in spatele drepturilor “cartii de munca”. Cert este ca pe o piata dominata de prea multi patroni de presa mafioti sau pur si simplu fara habar si interes fata de procesul si produsul mediatic contractul individual de munca nu reprezinta o protectie sigura. Ziaristii tineri nu stiu ca au dreptul sa li se spuna cum le sunt platite contributiile care decurg din contractul individual de munca si sunt deseori furati de patroni.
Solutia vitorului pare a fi contractul individual de munca negociat cu adevarat si respectat in conditiile unei legislatii imbunatatite. Contractul de drept de autor reprezinta solutia pentru gazetarii consacrati cu reputatie si castiguri pe masura. Oricat de harnic ar fi un ziarist tanar el nu va obtine de la patronii presei clujene un pret corect pentru articolele sale.
Un alt subiect al intalnirii a fost cel al infiintarii unui sindicat. Oportunitatea acestei forme pare a fi la Cluj aceea de arma pentru protejarea impotriva abuzurilor si incalcarii drepturilor salariale ale angajatilor si mai putin acela de a impune modernizarea si salvarea de la mercantilism a presei locale. O campanie de presa care sa determine controale din partea inspectiilor de munca la toate institutiile media ar rezolva pentru o vreme, in opinia noastra, nerespectarea legii in materie de raporturi de munca. Dar acest lucru poate fi demarat doar de acele institutii de presa corecte cu angajatii, in colaborare cu societatea civila (asociatiile axate pe media) si, eventual cu sindicatele. Sau vom astepta acel moment in care presa clujeana va aparea pentru publicul sau si nu pentru vanzarea de reclame si anunturi (ca sa nu mai vorbim de renuntarea la motivul numit succint unealta politica sau de presiune). Iar ziaristul va fi respectat pentru munca sa si de catre patroni si de catre public.

 
   

Presa-marele invins al alegerilor locale (o radiografie succinta a scenei mediatice clujene din ultimele doua luni - 28 iunie 2004 )
Autor: Cristian Todea ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )
 

Surprinzator poate pentru unii, presa romaneasca (fie ea scrisa sau audio-vizuala) a fost marele perdant al alegerilor locale. Iar argumentatia unei astfl de afirmatii nu este una simpla. Insa ea poate fi intrevazuta daca stam sa analizam care ar trebui sa fie rolul mass-mediei intr-o campanie electorala. Presa trebuie sa realizeze ceea ce se numeste o dezbatere sanatoasa pe marginea problemelor cu care se confrunta un oras sau judet. Si pentru a putea face acest lucru trebuie sa inventarieze, sa reflecte toate aceste probleme. Si nu oricum ci cu ajutorul societatii civile, a specialistilor. In prima faza ziaristul trebuie sa isi asigure viziunea “tehnica” asupra problemei si abia apoi sa prezinte mecanismul politic (daca este cazul) care sta in spatele aparitiei si perpetuarii ei. In clipa in care aceste doua etape au fost parcurse ziaristii trebuie sa analizeze modul in care programul politic al candidatilor se ocupa de ele. Asigurandu-si in continuare sprijinul societati civile si al specialistilor. Totul pentru a oferi un tablou real al ofertei electorale si al perspectivei pe care o are orasul si judetul. Presa clujeana nu a facut nimic din toate acestea. Ziaristii clujeni au preluat problemele gasite de catre candidati si le-a dezbatut din punctul lor de vedere. Cu toate ca acestia au facut studii in randul populatiei pentru a le individualiza, aceasta nu inseamna ca ele erau realele probleme. Populatia cunoaste in mica masura adevaratele probleme si are o perceptie subiectiva si amatoare asupra lor. Un exemplu este problema locuintelor care a fost scoasa de la naftalina de catre candidatii cei mai puternici. Solutiile oferite au fost toate populiste reflectand intelegerea problemei prin prisma populatiei si nu a specialistilor. In acest tipic ziaristii, cei care nu erau deja inregimentati prin intermediul patronilor in campania electorala a vreunui partid, au intrat si ei in hora politicianismului. Dar chiar si aici, Biroul Electoral Central a incercat sa cenzureze dezbaterea si dezvaluirile utile electoratului. Si cand nu a reusit B.E.C.-ul, a rezolvat problema PSD care si-a permis sa incalce dreptul romanilor la informare cumparand tirajele intregi ale unor ziare in ziua in care apareau articole deranjante pentru scopurile lor.
Presa clujeana s-a inregimentat aproape in totalitate sub pulpana marilor candidati in speranta unor favoruri cu fonduri publice pentru viitor, pentru a se ralia unor centre de putere sau pur si simplu pentru a “suge” banii electorali ai partidelor. A fost exemplul cel mai clar ca presa clujeana este o afacere si nu o activitate civica. Mercantilismul si pofta de putere a unor patroni a dus la atacuri murdare in presa impotriva unor candidati. Iar celebrul “ce te fute grija” rostit de catre candidatul Ioan Rus catre un ziarist a reflectat conditia presei in timpul campaniei. In final, una dintre tabele a castigat. A castigat insa deoarece ziarele au atacat vehement coruptia si partidul de guvernamant. Ceea ce ar putea parea normal daca in spatele acestei functii de baza a presei intr-o tara democrata (lucru neinteles insa de politicienii nedemocrati ai PSD) ar sta acel impuls civic. Aceasta ar fi singura victorie a presei clujene: l-a dat jos pe Funar si l-a impus pe Boc caruia i-a dat mesajul electoral: “jos baronii!”. Motivatia insa nu a fost civica ci politica. Deci nici profesionala. Lucru valabil in cazul marii majoritati a presei clujene. O exceptie laudabila o reprezinta cotidianul “Ziarul Clujeanului”, cazut insa si el prada perspectivei si agendei impuse de partide asupra ubiectelor de discutie. Practic, presa nu a impus nici un subiect comunitar in dezbaterea electorala de la Cluj. In tot acest timp, prevederile privind campania electorala din legea electorala au fost exagerat intelese, la majoritatea posturilor de televiziune si radio acest lucru avand o intentionalitate lipsita de etica. Din motive politice si economice oneroase, fara nici o legatura cu misiunea unei institutii media fata de publicul sau s-a speculat ambiguitatea legii electorale. Lege care nu interzicea prezentarea in buletinele de stiri a unor materiale cu subiecte legate de campania elctorala, de candidati, de neregulile savarsite de acestia. Scopul a fost acela de a ascunde incalcarea legii. Si pentru a masca si mai bine acest lucru, autocenzura a functionat in cazul tuturor candidatilor. S-a mizat pe faptul ca prezentarea unor ilegalitati (si au fost multe)in cadrul unor emisiuni sau buletine electorale nu va avea audienta unui program de stiri obisnuit. Noroc cu patima pusa de presa aservita care a vanat orice pas gresit din tabara adversa. Multimea gazetarilor bine intentionati insa manipulati si controlati de patroni si redactori-sefi de la multe ziare nu va uita multa vreme actiunile neprofesioniste in care au fost implicati. Prea tarziu insa.
Efectele unui astfel de comportament sunt ingrjoratoare: in loc sa asistam la o presa care dirijeaza si sanctioneaza politicienii pe baza de argumente, am avut un surogat de presa de partid. Publicul merita mai mult. Presa si-a pierdut dreptul de a protesta la incalcarile libertatii de exprimare.

 
   

Lantul slabiciunilor se strange pana la urma in jurul gatului
Autor: Cristian Todea ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )
 
Daca ar fi sa se discute vreodata care este marea problema a presei romanesti, un singur raspuns poate fi considerat satisfacator: marea problema este lantul slabiciunilor in care ziaristii se lasa angrenati fara a constientiza ca acest lant se strange treptat in jurul gatului lor. Totul porneste de la a face mici concesii catre diferitele institutii ale statului. De exemplu, la refuzurile, minciunile si mojicia unor angajati sau sefi, ziaristul roman se multumeste sa raspunda cu o trimitere in gand la origini a persoanei respective. Greseala fatala care inseamna si prima veriga din lant este faptul ca ziaristul nu se gandeste cum sa puna la punct institutia sau persoana respective sau cum sa provoace schimbarea in relatia institutiei cu presa si cu publicul pe care presa il reprezinta. Din contra el se gandeste cum sa imbuneze persoana respectiva pentru a obtine macar o farama de informatie ca sa-si poata face stirea si ca sa poata obtine si alta data laturi de informatii. Nu de alta dar concurenta s-ar putea sa aiba, din nu stim ce motive, o intrare mai buna la aceeasi persoana si sa ti-o ia inainte. Si asa ajungem si la a doua veriga: in loc sa fie solidari ziaristii prefera sa faca sluj sau sa mituiasca, umilindu-se in fata la cine stie ce minte ramasa in trecutul communist. Pentru a obtine o exclusivitate de doi lei pentru un eveniment si mai putin important, ziaristii perpetueaza prin toleranta acest gen de comportament lipsit de cele mai elementare nuante de democratie. Angajatul sau seful respectivei institutii va capata incredere in comportamentul sau gregar si va deveni tot mai arrogant si opac cu ziaristii. Evident, de unul singur, un reporter risca sa piarda si cea mai slaba forma de cooperare cu institutia respectiva, daca indrazneste sa comenteze ceva cu privire la situatie. In astfel de situatii, tipice pentru toate institutiile de stat romanesti, majoritatea politizate si corupte, sunt sanse mici sa se obtina imbunatatiri ale relatiilor cu presa sau transparenta chiar si la presiuni ale breslei gazetarilor. Daca ziaristul insista in a da lectii cu privire la ceea ce inseamna democratie sau transparenta, risca sa primeasca el o lectie zdravana tipic securista. Pentru ca relatiile conducerilor acestor institutii fac pe linie politica si economica presiuni suficiente asupra conducerii institutiei de presa la care trudeste reporterul ca sa-l arunce in drum. Mai mult, institutiile respective devin maestre in prezentarea trunchiata si saraca a oricarei informatii. Fie ca le este solicitata fie ca sunt obligate sa o ofere.
Foamea de exclusivitati penibile si dezinteresul pentru transparenta din partea multor ziaristi face sa fie imposibila o lupta egala cu institutiile invechite din Romania. Rezultatul este unul mult mai grav decat calvarul de zi cu zi la locul de munca pentru ziarist. Rezultatul este privarea de informatii credibile a publicului, imposibilitatea de a afla adevarul. Iar aici n-ar trebui sa se faca nici o concesie.
Printre institutiile celebre pentru bolsevismul lor dezgustator se numara: toate serviciile descentralizate din teritoriu, prefecturile, consiliile judetene, majoritatea primariilor si consiliilor locale, politia si armata precum si celelalte institutii militarizate (si aici ne referim la imposibilitatea de a accesa informatii neclasificate). Si lista poate continua cu regiile si celelalte firme cu capital de stat. O situatie cu adevarat orweliana…
 
   

Libertatea de expresie versus Nostalgia dupa pumnul in gura
Autor: Claudiu Padurean ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )
 

In decursul celor 50 de ani de comunism, precedati de dictaturile carlista, legionara si antonesciana, romanii au invatat sa taca. Sa isi disimuleze parerile, pentru a nu isi pune in pericol libertatea sau chiar viata. Dupa caderea comunismului, indobitocirea a continuat. Este de remarcat faptul ca actualul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, a castigat alegerile din 1990 sub sloganul “Nu ne vindem tara!”, slogan care nu numai ca a intarziat reformele economice cerute cu insistenta de statele occidentale, ci a contribuit la alungarea investitorilor straini, singurii care ar fi putut sa recapitalizeze secatuita economie a Romaniei. Investitorii straini nu au fost singurii alungati. Membrii exilului romanesc, unii dintre ei ajunsi in Occident dupa o crunta prigoana in tara, au fost pusi la zid de catre masele muncitoare manipulate de politruci cu tot soiul de aberatii de genul “Voi nu ati mancata salam cu soia!”, “Ce-ati facut in ultimii cinci ani?” si altele asemenea. In tot acest timp, securistii, turnatorii, militienii, activitistii de partid si fostii prim-secretari, adica intr-un cuvant tortionarii au avut cale libera spre putere si spre imbogatire. Din pricina lor, Romania de azi seamana tot mai putin cu o tara europeana si tot mai mult cu una sud-americana, in care ciocoii tranzitiei dispretuiesc milioanele de saraci prosti, care continua sa ii voteze obsedant pe aceiasi tovarasi comunisti reconvertiti la capitalism. Nu si la democratie.
Singura libertate care inca nu a fost confiscata este cea de expresie. Daca un astfel de site poate exista la Cluj, inseamna ca stalpii partidului comunist nu au reusit inca sa puna pumnul in gura celor care sunt de alta parere decat ei, asa cum ar dori mii de aparatcici sau de confrati ale celor care acum 12 ani urlau “Moarte intelectualilor!” sau care ciomageau oameni pentru simplul motiv ca purtau barba si ochelari! Aceste scene s-au petrecut aievea in istoria dureros de recenta a Romaniei. Ele demonstreaza gaunosenia afirmatiilor cum ca tara noastra ar fi devenit o democratie veritabila si nu un surogat de perestroika.
Oamenii uita ca Romania este pe cale sa ajunga in NATO datorita sacrificiului a aproximativ 3.000 de oameni. Morti in atentatele de la World Trade Center. Probabil ca peste mormintele acestora, Romania va obtine un certificat de buna purtare si de la Uniunea Europeana. Insa valul trece, problemele raman. Cine poate garanta ca vechii dinozauri comunisti se vor lepada de ideile lor si vor deveni peste noapte mari democrati, asa cum reiese din propaganda oficiala pe care au orchestrat-o specialistii raportarilor umflate la hectar? Nimeni. Si asta pentru ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Oricum, Romania este pe cale sa ajunga la momentul adevarului. Momentul in care nostalgicii dupa pumnii si bocancii in gura vor trebui sa se retraga de tot. Sau poate ca nu, si atunci asteptam cu interes redeschiderea lagarului de sclavi de la santierul Dunare-Bucuresti.
 
   

Ce cauta ziaristii in comisiile tehnice electorale?
Autor: Cristian Todea ( citeste alte articole scrise de acelasi autor )
 
O hotarare de guvern cu numarul 502 din luna aprilie a acestui an prevede ca ziaristii de la agentia nationala de presa, de la televiziunea publica si de la radioul public(numiti in actul normativ “reprezentanti” ai acestor institutii) trebuie sa faca parte din Comisia tehnica centrala care urmareste buna desfasurare a alegerilor locale. Acesti reprezentanti sunt delegati de institutiile lor in comisia respectiva si sunt platiti ca si cum si-ar exercita profesia de ziarist. La nivelul comisiilor tehnice judetene este delegat doar reprezentantul (corespondentul judetean) agentiei nationale de presa.
Hotararea de Guvern nu specifica insa care sunt sarcinile exacte ale acestor reprezentanti ai unor institutii de presa in cadrul comisiilor tehnice.
Ne intrebam daca reprezentantul ROMPRESS va inceta sa-si mai exercite profesia pentru care este platit. Ne intrebam daca meseria ii da voie sa se implice in evenimente pe care ar trebui sa le acopere ca ziarist si nu ca organizator. Cum ramane cu concurenta neloiala facuta altor agentii de presa, deoarece este clar ca reprezentantul ROMPRESS va avea acces cu mult mai mare usurinta la date inainte si in timpul alegerilor. Se banuieste ca omul de la ROMPRESS va derula activitati de ofiter de presa. Cu toate acestea sunt ziaristi care se tem ca este doar o forma de control a informatiilor care vor fi oferite de aceste comisii tehnice catre mass-media.
Oricum, dincolo de orice temeri indreptatite, se ridica problema independentei jurnalistice a institutiilor de presa publice. Deoarece comisiile respective raporteaza direct Guvernului. Cu alte cuvinte partidului de guvernamant. Ce acoperire a alegerilor vor realiza in aceste conditii ziaristii ROMPRESS? Pentru romanii care au acces la informatii doar prin intermediul lor. Ca sa nu mai vorbim de agentiile de presa straine care le preiau fluxurile informative...
 
   
 
:: PRESA ONLINE ::
   
  Monitorul de Cluj
  Adevarul de Cluj
  Buna ziua, Ardeal
  Ziarul clujeanului
  Szabadsag
  Kronika
  Gazeta de Cluj
  Clujeanul
   
  Radio Guerrilla
  Radio Cluj
  Radio Renasterea
 
COLTUL LINK-ULUI DE PRESA
 
 
Everything you need to be a better journalist
 
 
 
 
 
sponsor

© Copyright Media Observer Cluj ® 2004 | Design Raul Chiorean | Termeni si conditii