:: SITE ::
  Prima pagina  
  Domenii jurnalistice
  Jurnalism in  universitate
  Ethica maxima
  Parteneri
  Resurse media  
  CONTACT  
 
TELEVIZIUNE
RADIO
PRESA SCRISA
Camelia Nistor
FOTOJURNALISM
A.F.P.R.

 

 
 
INTERVIURILE MEDIAOBSERVERCLUJ.RO
Ziaristii clujeni ai momentului analizeaza presa locala
 

Site-ul www.mediaobservercluj.ro va propune o serie unica de interviuri cu ziaristi clujeni asezati de cealalta parte a microfonului pentru a se destainui si a analiza peisajul media local. Prin intermediul acestor interviuri dorim sa oferim publicului larg o imagine cat mai fidela din culisele presei clujene sa dam un instrument consumatorului de presa in vederea unei cat mai bune utilizari a produsului de media. De asemenea, dorim sa cream o imagine de ansamblu a problematicii meseriei de jurnalist la Cluj si sa provocam o dezbatere in jurul aspectelor ce tin de aceasta meserie in randul breslei jurnalistilor de la Cluj.

 
 
 

 

Bety Blagu(editor coordonator "Ziarul Clujeanului")
 
Tamas Borbely(reporter "Szabadsag", corespondent MTI)
Bianca Padurean(reporter "NCN", corespondent "Realitatea TV" si "Europa FM")
 
Dana Berinde(redactor-sef "CD Radio")
 
Vasile Hotea Fernezan(reporter "TVR Cluj")
 
“Presa clujeana sufera de blazare”  
Incepem seria acestor interviuri cu Bety Blagu, editor coordonator la cotidianul “Ziarul Clujeanului”. Bety Blagu are 26 de ani si este jurnalist specializat in acoperirea domeniilor “politic” si “administratie publica”.
 

Media Observer Cluj: Cum apreciezi situatia actuala a presei clujene?
Bety Blagu: Din punct de vedere al comparatiei cu presa din alte localitati de acelasi calibru din tara presa clujeana sta mult mai prost. Si ca reprezentare si ca situatie economica.
MOC: Situatia economica se reflecta si in structura informatiei care apare in ziare, de exemplu?
BB: In primul rand se reflecta in cantitatea de informatie careapare in ziare. Pentru ca in momentul in care incerci sa faci rost de bani prin publicitate iti micsorezi considerabil spatiul editorial. Dupa regulile din presa ocidentala publicitatea n-ar trebui sa depaseasca 40% din continutul unui ziar. Dar, din pacate in Romania se intampla uneori sa fie chiar mai mult de-atat.

In ziarele clujene predomina stirile in detrimentul analizei
MOC: In acest context, pe ce se pune accentul: pe materiale de analiza sau pe stiri?
BB: Pe stiri. In presa locala, mai ales, materialele de analiza sunt strict editorialele pentru ca cititorul de presa locala nu cauta neaparat analistii politici care sa-i spuna ce se intampla in ograda lui ci cauta analisti politici care sa-i dea o imagine de ansamblu la nivel national indreptate eventual inspre localitatea in care se afla. Dar in orice caz nu ar da bani pe o presa locala bazata pe opinie.
MOC: De ce nu cauta ziaristul local opiniile expertilor in economie, administratie de la Cluj?
BB: Pentru ca la nivel local este greu sa gasesti specialisti independenti. Si atunci trebuie sa aloci un spatiu editorial foarte mare ca sa prinzi toate partile implicate in jocurile politice si economice. Si asta iarasi dauneaza spatiului editorial rezervat informatiei pure.
MOC: Ce fel de subiecte simte ziaristul clujean ca au cautare?
BB: Inca, din pacate, are cautare senzationalul. Si nu neaparat senzationalul de tipul gainii care naste pui vii ci cazurile sociale care te transpun, asa, intr-o lume telenovelistica in care versi lacrimi pentru necazul celor din jur ca sa mai uiti de necazurile tale. Nu se prea cauta informatia...Informatia politica in nici un caz. Aceasta este cea mai putin dorita de cititori. Se cauta mondenitati, se cauta scandaluri, dar nu informatie constructiva, din pacate.
MOC: Ziaristul clujean accede cu usurinta la informatiile de interes public, informatii din cadrul institutiilor publice clujene?
BB: Depinde de cum stie sa se descurce ziaristul, pana la urma. Pentru ca, totusi, cu legea in mana nu se poate sa nu obtii informatiile pe care le doresti. E drept, trebuie sa te inarmezi cu un pic de rabdare. Cateodata iti trebuie si mult tupeu, chiar impertinenta. Eu una nu m-am lovit pana acum de vreo situatie in care sa nu pot obtine informatia de care am avut nevoie.
MOC: Este mai buna metoda obtinerii informatiilor pe cale neoficiala, “cultivarea” unor surse in cadrul institutiilor?
BB: Asta este o sursa de informatii pentru ziaristi pe care n-am inventat-o noi. N-au inventat-o nici macar cei care au inventat jurnalismul. Barfa circula de cand e lumea si cele mai multe informatii le obtii asa pentru ca oamenilor le este frica sa isi asume responsabilitatea pentru o anumita informatie si atunci prefera sa ti-o serveasca pe sub masa. Asa cum se dadeau pachetele de Kent pe vremea lui Ceausescu.


Nu prea mai exista rabdare pentru a-i forma pe debutantii in presa

MOC: Ce trebuie sa-i dai cititorului: informatie care sa-i placa sau care sa-i fie utila?
BB: Aici este vorba de o dezbatere veche, pe care am auzi-o inca de cand am intrat in presa: daca presa trebuie sa informeze sau sa educe? Eu cred ca presa trebuie sa informeze. Trebuie sa-i spui omului ce se intampla in jurul lui. Nu sa ii rumegi mancarea si sa i-o bagi in gura gata rumegata.Trebuie sa-i dai informatii care sa cuprinda toate punctele de vedere, sa consulti toate partile implicate intr-o anumita situatie si sa-l lasi sa judece singur. Pentru ca, pana la urma, omul e indeajuns de destept incat sa priceapa singur si sa afle singur adevarul. Daca ar trebui sa i se dea ce-i place sau ce-i este util? In general ce-i place ii e si util.
MOC: Cat de bine sunt pregatiti ziaristii tineri care lucreaza in acest moment in presa clujeana?
BB: Asta este o intrebare foarte grea. Acum 7-8 ani cand am inceput si eu sa lucrez in presa educatia ziaristilor tineri se facea cu mult mai multa rabdare de catre cei care aveau experienta in presa decat acum. Iar educatia celor de cealalta parte a baricadei in ceea ce priveste apararea de presa era un pic mai la inceput. Era, intr-adevar mai multa rabdare in a-l invata pe om ce sa faca. Acum se cam practica aruncarea asta in valtoarea presei si cine rezista e bine, cine nu,nu..Pana la urma rezista cine poate sa faca fata. Cine are cultura generala necesara si este genul de om care poate face fata intr-o astfel de meserie. Pregatire prea specializata in Romanianu se poate face. Nu exista o facultate de jurnalism care, intr-adevar, sa te invete tot de ce ai nevoie. Iti face eventual o cultura generala bogata, dar practic nu te invata mai nimic. Pentru ca cei care predau in facultatile de jurnalistica sunt in majoritate oameni care nu au lucrat niciodata intr-o redactie de ziar.
MOC: Care au fost problemele cu care sa confuntat presa in perioada alegerilor locale?
BB: In perioadele electorale este o situatie speciala pentru presa. Pentru ca o foarte mica neatentie poate sa duca la manipulare. Fiecare parte implicata in lupta politica incearca sa-si traga spuza pe propriul tort si atunci incearca sa prezinte situatia in asa fel incat sa iasa el bine pentru ca, vorba aceea, este perioada electorala si trebuie sa castige si el ceva. De inde, in definitiv, de modul in care fiecare institutie de presa abordeaza o campanie electorala. Noi (“Ziarul Clujeanului”, n.n.)am incercat sa ne tinem departe. Sa nu lasam in ziar decat publicitatea platita, sa nu dedicam pagini intregi unor manifestari electorale. Pentru ca am fi putut cadea intr-o capcana: sa-i dezavantajam pe unii fata de ceilalti. Si asta ar fi fost o mare nedreptate. Cei care aveau bani puteau sa-si permita manifestari electorale care sa ocupe pagini de ziar, iar ceilalti nu. Iar asta mie nu mi se pare corect. Depinde, cum am mai spus, cum abordezi campania. De probleme te lovesti in fiecare zi, ca e campanie sau nu.
MOC: A fost presa suficient de puternica incat sa impuna subiectele de dezbatere in campania electorala?

Ziaristul este om si, deci partinitor
BB: In campania electorala presa nu impune subiecte de dezbatere. Politicienii nu se lasa atrasi decat in subiectele care le convin lor asa ca este foarte greu sa impui un alt subiect de dezbatere decat cel pe care il dores ei.
MOC: Din punctul tau de vedere, au existat institutii de presa in Cluj care s-au subordonat vreunui partid in aceasta campanie?
BB: N-as vrea sa ma pronunt pentru ca nu am datele necesare...Daca este vorba de partinire, fiecare face cum il mana constiinta.
MOC: Concret, au fost institutii de presa la car s-a simtit ca “au tras” cu un anume candidat?
BB: Ziaristul este si el om. Iar natura umana este partinitoare. Fiecare isi are propriile convingeri, propriile preferinte. Si este greu sa faci slalom, in campania electorala printre ceea ce crezi tu ca e bine si obiectivitatea aceea pura de care trebuie sa dea dovada jurnalistul. S-a mai cazut uneori dintr-o parte in cealalta, s-a mai exagerat cateodata dintr-o parte in cealalta. Dar nu in asa masura incat sa fie influentata campania electorala.
MOC: Aceste “exagerari” au fost provocate de sefii ziaristului sau doar de natura sa umana?
BB: Pana la urma si in conducerile institutiilor de presa sunt tot oameni care se supun si ei naturii umane. Pana una alta in presa nu poti fi independent din punct de vedere economic de partea politica pentru ca, in Romania, economia, politicul, socialul, toate se intrepatrund. Cine are in mana puterea politica are in mana si puterea economica. Cine are puterea economica dicteaza jocurile afacerilor dintr-un anume loc. Intr-adevar orice conceptie editoriala porneste de la conducerea institutiei de presa. Nicidecum de la cel de jos.
MOC: Care crezi ca sunt problemele cu care se confrunta ziaristul si institutiile de presa din Cluj in acest moment? Ce anume ai schimba daca ai avea posibilitatea?
BB: Cea mai mare problema e blazarea, zic eu. Marea majoritate a oamenilor care lucreaza in presa clujeana au vechime de cativa ani si au “rumegat” deja toate subiectele care erau “de rumegat”. Sunt deja in stadiul in care nu mai pun o intrebare pentru ca stiu deja ce raspuns li se va da. Cam asta este starea presei clujene...E greu sa treci de aceasta stare de blazare in momentul in care te intalnesti intotdeauna cu aceiasi oameni, care iti pun aceleasi lucruri, care se manifesta in acelasi mod. Pe langa asta, intervine si partea financiara (salariile, n.n.). Care oricat ar spera ziaristii, nu se va imbunatati in viitorul apropiat. Desi asta este marea speranta a intregii bresle. Nu stiu daca exista un loc in care, daca as spune: “aici doare cel mai tare”, aici daca s-ar repara ar fi ok. Societatea romaneasca trebuie sa se repare ca sa ii mearga si presei mai bine.
MOC: Exista o dezbatere la nivelul presei nationale referitoare la ncesitatea apararii drepturilor conferite de contractele de munca. Sunt aceste contracte individuale de munca solutia pentru ziarist sau e de preferat contractul de cesiune a drepturilor de autor?
BB: Depinde de la caz la caz. Depinde de conceptia de viata a fiecaruia. Contractul individual de munca iti da posibilitatea sa accezi la credite, iti ofera o pensie in cazul in care aduni un numar suficient de ani de munca. Dar este un pic prea mare siguranta. “Bataia” (pentru a rezista in bransa si a te perfectiona, n.n.) e mai mica in acest caz. Contractul de cesiune a drepturilor de autor iti da o motivatie in plus sa te bati, sa fii bun in ceea ce faci. Eu nu ma bazez pe o pensie primita de la stat pentru ca stiu ca n-o sa pot trai din ea. In aceste conditii eu optez pentru o lupta pentru reusita profesionala fara legatura cu felul in care te legi de institutia ta. Asta este deja o problema in plan secundar. Important este sa demonstrezi ca esti bun. Atunci vei fi platit cum trebuie, vei fi apreciat cum trebuie, vei putea sa-ti faci viitorul pe care vrei sa ti-l faci si atunci nu-ti va mai pasa daca ai fost angajat la un moment dat cu contract individual de munca sau cu cesiune a drepturilor de autor.

 
Presa maghiara clujeana se zbate intre autocenzura si traditionalism
Un interviu cu Borbely Tamas, unul dintre tinerii ziaristi maghiari care incearca sa schimbe fata presei de limba maghiara de la Cluj.

Borbely Tamas are 22 de ani si este redactor specializat in domeniile “politic” si “administratie locala” la cotidianul clujean de limba maghiara “Szabadsag” (Libertatea). De asemenea, el este corespondent pentru Agentia Ungara de Stiri “MTI”. Tamas a acceptat sa dezvaluie pentru site-ul nostru fata ascunsa a presei maghiare de la Cluj.

Ziaristul maghiar vede realitatea prin prisma politicienilor
Media Observer Cluj: Cum vezi presa clujeana, fie ea presa scrisa, radio sau televiziune? E asa cum ar trebui sa fie?
Borbely Tamas: Pai, in primul rand un aspect pozitiv este ca presa din Cluj este foarte deschisa. Asta fata de alte orase mai mici unde conteaza faptul ca sunt mai restranse cecurile de presa si cercurile de conducere ale comunitatii locale. Ca un aspect negativ mi se pare ca ziaristii dau prea multa importanta parerilor politicienilor si dau de multe ori aceste pareri fara sa faca o analiza cat de cat sau sa vada daca sunt corecte sau nu, daca au baza reala.
MOC: Sa inteleg ca exista un dezechilibru intre reflectarea opiniilor politicienilor in detrimentul altor surse de informatie?
BT: Exact, mi se pare ca realitatea este reflectata prin intermediul parerilor politicienilor care, parerea mea, corespund de fapt rar cu realitatea.
MOC: Putem vorbi despre acelasi tip de probleme in presa de limba maghiara ca si in cea romaneasca?
BT: Nu putem sa spunem ca exista 100% aceleasi probleme. Pentru ca presa de limba maghiara functioneaza dupa alte principii. Comunitatea maghiara, din cauza ca este o minoritate, este mai inchisa. De exemplu, din acest motiv, in presa maghiara exista multe tabu-uri care nu sunt abordate. Asa sunt subiectele legate de lucrurile mai putin curate savarsite de catre liderii maghiari. Un alt tabu este biserica. In presa romana, in ultima vreme acest tabu a disparut, s-a trecut hotarul dintre biserica si spatiul public. La noi inca nu.
MOC: Exista din acest punct de vedere o ingradire a libertatii de exprimare?
BT: Nu se poate spune ca nu exista libertate de exprimare. Ci pur si simplu din cauza faptului ca intreaga comunitate este mai inchisa si ziaristul crede ca e mai bine sa abordeze subiectele acestea cu o prudenta mai mare decat alt tip de subiecte.

Ziaristii maghiari mai degraba se autocenzureaza decat sunt cenzurati
MOC: Exista probleme cu libertatea de exprimare?
BT: Exista. Insa aceasta ingradire a libertatii de exprimare nu este impusa de undeva de sus, de catre liderii politici. Este mai degraba o autocenzura. Asta este problema.
MOC: In privinta tinerilor ziaristi care debuteaza in presa de limba maghiara, sunt acestia bine pregatiti? Aduc ceva nou?
BT: Da. Exista deja cateva debuturi care au adus o culoare noua in presa locala. De exemplu eu dau mari sanse in viitor celor care se ocupa cu jurnalismul pe internet. Pentru ca acolo sunt posibilitati mult mai mari decat in presa scrisa sau cea audiovizuala care sunt mai conformiste.
MOC: Cum sta presa maghiara in privinta tipului de subiecte pe care le abordeaza?
BT: Difera de la ziar, la ziar. In ziarele de calitate, cu o imagine si un renume mai bun se abordeaza subiectele mari care intereseaza comunitatea maghiara. De exemplu: dubla cetatenie, autonomia, cele doua facultati in limba maghiara...Sunt niste subiecte-slagar care, n-avem ce sa facem, stim ca intereseaza pe toata lumea.Asa ca se creeaza o discrepanta intre aceste teme si celelalte. Mi se pare totusi ca presa maghiara este foarte putin deschisa asupra problemelor sociale. Eu zic ca aici ar trebui sa facem schimbari foarte urgent. Pentru ca, totusi, si maghiarii, pe langa problemele legate de drepturile ca minoritate, ar dori sa traiasca mai bine. Si pe ziaristii maghiari trebuie sa ii intereseze aceste probleme cu care se confrunta comunitatea romaneasca.

Cititorii ne cer anchete
MOC: Ce predomina in presa maghiara: stirile sau materialele de amploare precum anchetele sau reportajele?
BT: Cred ca stirile. In ultimii 10 ani s-a derulat un proces mare de schimbare. Pe la mijlocul anilor '90 nu se facea diferenta la majoritatea ziarelor maghiare intre informatie si opinie. Acum sunt mult mai bine separate cele doua. Anchetele mi se pare ca lipsesc cu desavarsire. La baza sta o problema istorica. Pe vremea comunismului la ziare lucrau in general oamenii de litere. Punctul lor forte nu au fost anchetele.
MOC: Dar tinerii ziaristi? Abordeaza ancheta? De unde invata acest gen jurnalistic daca de la batranii breslei nu pot?
BT: Aceasta este intr-adevar o mare problema pentru ca debutantii nu au de la cine sa invete acest gen de jurnalism. O solutie este deplasarea cu bursa in Ungaria, la ziarele mari din Budapesta unde pot sa vada cum se deruleaza acest gen jurnalistic. Dar putini au sansa sa ajunga acolo. Cititorii ne semnaleaza de altfel lipsa anchetelor pentru ca ei citesc si presa de limba romana. Si fac comparatie.
MOC: Cum ai cataloga legatura intre ziaristul maghiar si oficialitati, institutii de stat?
BT: Aceasta relatie ar trebui imbunatatita pentru ca ziaristul maghiar se bazeaza foarte mult, poate prea mult, in politic, pe sursele din UDMR. Ceea ce nu e bine din punct de vedere jurnalistic pentru ca daca vorbesti si cu un purtator de cuvant de la un partid romanesc poti sa-ti dai seama cine a spus adevarul. Dar nu numai in politic ci si in institutiile de stat publice cu care daca nu tii legatura pierzi o gramada de informatii care pot fi foarte utile si cetateanului maghiar.
MOC: Cum a fost presa maghiara in timpul campaniei electorale? Au partizanat unele institutii de presa cu un anumit candidat?
BT: Da. Ziarele de limba maghiara au primit fiecar patid care au venit sa dea publicitate pe bani. Cu asta n-a fost problema. Insa intotdeauna se simte in presa maghiara o anumita tendinta de a face reclama acelei persoane sau acelui partid care din punct al UDMR este important sa castige. Exista o colaborare tacita intre ziarele de limba maghiara si UDMR. Pozitia UDMR aproape intotdeauna se impune.
MOC: Cum sta presa maghiara din punct de vedere economic? Depinde cumva de o anume “conjunctura” politico-economica?
BT: Nici presei maghiare nu-i este favorabil mediul economic, asa cum nici presei romanesti. Insa este bine ca exista institutii de presa care nu fac diferenta intre punctul de vedere exprimat al UDMR si, eventual un alt punct de vedere politic, diferit, care vine din interiorul comunitatii. Mie, de exemplu, pot sa spun cu mana pe inima ca nu mi s-a cerut sa scriu in vreun fel sau altul. Astfel de constrangeri nu exista. De exemplu, prin aparitia Uniunii Civice Maghiare unele ziare care n-au dat importanta acestei organizatii inaintea alegerilor s-au trezit ca e bine ca oamenii sa stie si despre aceasta Uniune si au inceput sa mearga si la conferintele lor de presa, sa dea stiri ample despre activitatea lor.
MOC: Ce crezi ca este mai potrivit pentru un ziarist: un contract individual de munca sau unul de cesiune a drepturilor de autor? Tu ce preferi?
BT: Eu ca student am preferat contractul de cesiune a drepturilor de autor. N-am dorit sa fiu legat de ziar printr-un contract individual de munca pentru ca atunci, automat, am obligatii mai mari fata de institutia respectiva. Insa dupa terminarea facultatii, normal ca voi prefera contractul individual de munca pentru ca imi da niste drepturi, niste asigurari care sunt necesare.

 
Senzationalul de prost gust nu are ce cauta in stirile de televiziune  
In Cluj-Napoca exista un singur ziarist de televiziune care lucreaza atat pentru o televiziune locala cat si pentru un post national. Numele sau este Bianca Padurean, are 25 de ani si este reporter la Napoca Cable Network (NCN) si Realitatea TV. In plus este corespondent local pentru postul de radio “Europa FM” si, pana recent, a fost reporter pentru editia Transilvania-Banat a cotidianului national “Romania Libera”. In interviul acordat site-ului mediaobservercluj.ro Bianca Paurean a acceptat sa comenteze peisajul mediatic prezent al televiziunilor clujene.
 
Media Observer Cluj: Cum ai caracteriza situatia actuala a posturilor de televiziune clujene?
Bianca Padurean: Nu se poate generaliza cu privire la acest lucru. Totusi, fiecare se confrunta cu probleme economice. Asta in primul rand. Exista o presiune destul de mare a economicului aupra tuturor televiziunilor clujene. Pentru ca u posibilitatea sa faca publicitate la un alt nivel. Adica vizual si auditiv in acelasi timp. O reclama la televizor costa relativ mai mult decat una din ziare si este mult mai eficienta. Astfel ca toata lumea pe asta mizeaza. Ei bine, cand o firma mare, de exemplu o banca care a luat banii de la oameni si este in pragul falimentului, dar plateste publicitate, ar putea sa exercite o presiune foarte mare asupra omului de stiri care sa il determine sa se autocenzureze. Sa nu mai dea (difuzeze, n.n.) acelasi material pe care l-a realizat pentru ca firma respectiva nu ar mai da publicitate. Acesta este doar un exemplu. Dar intodeauna ecnomicul exercita o presiune foarte mare asupra televiziunilor. In ceea ce priveste situatia eticii in televiziunile din Cluj, fiecare om cu palaria lui. Adica, daca un ziarist calca stramb odata, de doua ori, de trei ori, din punctul meu de vedere, dar si legal vorbind, nu mai are ce cauta in presa. Un ziarist corupt, un ziarist care nu are nici un pic de deontologie profesionala nu mai poate fi socotit ziarist.
MOC: In televiziunile din Cluj se respecta acest principiu?
BP: Ar trebui sa existe...Exista si un autocontrol. In momentul in care te-ai autocompromis, sa te si retragi. Eu stiu un singur caz de ziarist care dupa ce s-a compromis s-a retras. Si exemplul cel mai bun este cand nu se mai poate intoarce in presa. Sa zicem, de exemplu, ca “s-a dat” cu un anumit partid. Dupa ce a incercat sa revina in presa nu a mai putut. Pentru ca si-a pierdut credibilitatea, el nu mai poate sa reflecte in mod corect un eveniment fie el politic, fie economic pentru ca se stie ca este partizan.

Multe dintre subiectele de senzatie difuzate de televiziuni ar trebui interzise pentru ca nu sunt relevante

MOC: Care este genul de subiecte de presa care primeaza din punct de vedere editorial in televiziunile locale, in acest moment?
BP: Din pacate evenimente de genul: violuri, crime, accidente rutiere care, dupa parerea mea, nu au nici o relevanta la nivelul populatiei. Cu cat un eveniment are un impact pentru mai putine persoane, cu atat mi se pare mai putin relevant. Adica, daca in accident au fost implicate acele doua persoane sau patru sau cate sunt, de ce l-ar interesa pe omul in Manastur ca acele persoane au patit ce-au patit? Nu il intereseaza. In schimb, daca Doamne fereste, un subiect de acest gen are o implicatie sociala: a deraiat trenul pentru ca n-a fost intretinuta bine linia...Pentru ca cineva nu si-a facut treaba cum trebuia. Este cu totul altceva. Din pacate, la noi primeaza senzationalul ieftin. Si nu se merge pe un soi de educatie civica: sa-i explicam omului de ce sa cumpere un produs in locul altuia, sa se uite cum trebuie la eticheta, sa nu se lase prostit pe strada de bisnitar...
MOC: Sunt multi tineiin televiziunile din Cluj. Cum sunt pregatiti din punctul tau de vedere?
BP: Acum invata. Si nu pot sa spun ca invata rau sau ca nu stiu nimic. Macar au dorinta sa invete. In schimb cei care sunt trecuti deja putin prin presa tind sa aiba invataturi proaste, clisee. Nu mai va in dreapta si stanga. Parca au ochelari de cal. Daca au invatat un lucru merg mereu cu aceeasi metoda. Dar presa mai evolueaza, mai sunt si alte feluri de a scrie, mai sunt alte subiecte pe care le putem aborda.
MOC: Da-mi cateva exemple de clisee practicate
BP: Modul de a redacta o stire senzationala. Se incepe cu “azi...”, cu data si locul, ceea ce este o mare prostie. Si invariabil stirea se termina cu “risca atatia ani de puscarie...”. Ce relevanta are? Poate doar daca pedeapsa este mult prea mica pentru o pedeapsa uriasa. O crima care este pedepsita cu doi ani cu suspendare...In alt caz nu are nici un sens sa se redacteze sirea astfel.
MOC: Intre varianta “presa trebuie sa dea omului ce-i place” si varianta “presa trebuie sa-i dea omului ce-ar trebui sa-i placa”, pentru care optezi?
BP: Pentru ambele, oricat ar suna de ciudat. Sunt pentru senzational, dar nu in sensul prost inteles, si mai cred ca trebuie sa si educam in acelasi timp. Sa educi prin senzational mi se pare o prostie, dar calea de mijloc mi se pare cea mai interesanta, in acest moment, pentru romani.

In timpul alegerilor, televiziunile au respectat atat de strict legea incat au adus deservicii telespectatorilor

MOC: In timpul alegerilor locale cum s-au comportat televiziunile clujene?
BP: Cu foarte mare frica. Din punctul meu de vedere au interpretat gresit legea care nu le prmitea sa dea pe post informatii despre candidati. S-au speriat atat de tare de amenzi incat nu mai dadeau nimic. Desi existau evenimente legate de acele persoane, nu erau reflectate. Scopul era ca alegatorii sa inteleaga cat mai multe lucruri despre un anumit candidat. Ei bine, televiziunile clujene au pus embargou pe toate aceste informatii si au zis: pana aici, daca vor... sa plateasca! Unii au avut cu ce sa plateasca, altii nu. Din punctul meu de vedere a fost o foarte mare greseala fata de alegatori care l-au vazut pe post pe candidatul cu bani.
MOC: Ce ai schimba in televiziunile locale din punct de vedere editorial?
BP: In primul rand as face mai multe subiecte de interes local. Sa nu se mai fuga atat dupa subiecte care se pot vinde la Bucuresti. Bine, si un subiect local se poate vinde la Bucuresti. Dar, sa zicem ca se construieste o benzinarie prea aproape de un bloc. Hai sa zicem ca nu se vinde la Bucuresti, dar pentru acei 100, 200 de oameni din blocul respectiv este foarte important daca copiii lor se vor juca langa pompele de benzina sau pe un spatiu verde. Cred ca alegerea subiectelor as face-o un pic diferit.
MOC: Ce te multumeste la felul in care isi fac treaba televiziunile locale?
BP: Ca unele televiziuni isi respecta oamenii si ii platesc cum trebuie. Ceea ce inseamna cu nu sunt asa de usor coruptibili. Pentru ca trebuie sa admitem ca nu exista padure fara uscaturi.
MOC: Legat de felul in care sunt platiti ziaristii...Ce este mai potrivit pentru un ziarist de televiziune, un contract de cesiune a drepturilor de autor sau un contract individual de munca?
BP: Contractul individual de munca presupune ca ziaristul are mai multe obligatii fata de angajator. Nu poate sa-si ia concediu cand doreste, este putin mai restrictiv. Dar pentru unii, cum este si cazul meu, este mai avantajos sa ai mai multe locuri de munca. Un soi de freelancing (pe cont propriu, n.n.), dar nu stiu daca termenul acesta poate fi folosit si in Romania. Daca un ziarist doreste sa lucreze la mai multe institutii de presa, iar patronul institutiei unde are cartea de munca nu-i da voie este ca ingradirea dreptului la libera exprimare. Eu consider ca un ziarist este un spirit liber. Daca doreste sa scrie in mai multe locuri si poate acest lucru, iar institutiile pentru care lucreaza nu intra in conflict, de ce sa fie ingradit.
MOC: Cum ai caracteriza relatia dintre ziaristi si institutiile publice in ceea ce priveste obtinerea informatiilor de interes public?
BP: Exista institutii de unde se pot obtine aceste informatii doar prin stabilirea unor relatii de amicitie cu reprezentanti ai institutiei respective. In altele trebuie sa apelezi la uneltele birocratice oferite de lege, iar in multe cazuri nici macar cu legea in mana nu poti obtine acel gen de informatii care ar trebui sa fie publice.

 
Stirea locala de radio – cenusareasa programelor radiofonice clujene  
Dana Berinde are 28 de ani si este redactor-sef al departamentului de stiri al CD Radio. In lumea stirilor de radio lucreaza de 7 ani, timp in care a fost corespondent BBC la Cluj si redactor sef la departamentul de stiri al Radio Contact Cluj. Interviul acordat de catre aceasta ne dezvaluie cate ceva din batalia purtata intre radio si televiziune la Cluj, dar si avatarurile generatiei tinere de ziaristi din presa clujeana.
 
Media Observer Cluj: Cum apreciezi situatia actuala a presei clujene? Dar a radiourilor clujene, din punct de vedere al departamentelor de stiri?
Dana Berinde: E greu de vorbit, cred, de o presa clujeana. In adevaratul sens al cuvantului…presa. Sunt incercari, zbateri…Unii reusesc, altii in masura mai mica, iar altii deloc. Cat despre radiouri…cred ca radio-ului local i se acorda prea putina importanta. Radioul la clujeni este pornit, in cele mai multe cazuri, doar pentru “a face zgomot in casa.” Poate mai sunt alti cativa ascultatori interesati de muzica, iar altii, si mai putini, eventual de datele despre vreme. Cred ca la capitolul stiri, interesul scade alarmant, poate si pentru ca deciziile importante care se iau pentru romani, in general, sunt luate la Bucuresti. Poate singurele lucruri care se intampla in urbea noastra devin interesante pentru clujeni daca sunt dezbatute, live, dar…la un post de televiziune. Daca financiar, lucrurile ar fi mai relaxate pentru radiourile locale, si nu ma refer aici la cele regionale, cu finantare de la bugetul de stat, poate ca oamenii de radio ar putea “naste” emisiuni mai interesante, care sa-l tina lipit pe clujean cu urechea de radio. De departamente de stiri…cred ca doar la Radio Cluj gasesti un asemenea departament, care sa aiba oameni suficienti incat sa acopere evenimentele de pe parcursul unei zile; si care sa se ocupe de alte “subiecte” decat cele trecute pe agenda fiecarei zile. In rest, in cel mai fericit caz, gasesti cate doi-trei oameni care incearca sa faca munca unei redactii de stiri intr-un post de radio. Ceea ce inseamna multa alergatura, multa munca, si nu de putine ori, multi nervi!!!! Sa nu uitam ca fiecare om are limitele sale…
MOC: Ce fel de subiecte simte ziaristul clujean ca au cautare?
DB: Cazuri de coruptie la nivel cat mai inalt, dispute politice,

Prefer o informatie utila uneia placute

MOC: Ziaristul clujean accede cu usurinta la informatiile de interes public, informatii din cadrul institutiilor publice clujene?
DB: Nu in toate cazurile, dar, in functie de experienta si de “relatiile” fiecaruia, pana la urma tot afla macar jumatate din informatiile pe care si le-a propus sa le afle.
MOC: Este mai buna metoda obtinerii informatiilor pe cale neoficiala, “cultivarea” unor surse in cadrul institutiilor?.
DB: Categoric DA!!!! De aici pornesti de cele mai multe ori subiectul, informatiile obtinute pe aceasta cale trebuind verificate. Iar in fata faptului implinit….ce raspuns poate da persoana la care apelezi pentru confirmarea sau infirmarea informatiei tale? Daca persoana respectiva este si persoana publica, se va gandi cu siguranta de doua ori inainte de a refuza sa-si raspunda, sau chiar inainte de a-ti raspunde. Pana la urma s-ar putea sa fie ea cea trasa la raspundere pentru refuz, sau informatii false, nu?
MOC: Ce trebuie sa-i dai cititorului: informatie care sa-i placa sau care sa-i fie utila?
DB: Depinde de tipul de cititor. Eu as prefera o informatie utila. Daca vreau sa citesc ceva ce-mi place….mai bine pun mana pe o carte.

La schimbarile din acest oras au contribuit mult si ziaristii colegi de generatie cu mine

MOC: Cat de bine sunt pregatiti ziaristii tineri care lucreaza in acest moment in presa clujeana?
DB: Proaspetii intrati in presa…poate multi dintre ei detin anumite cunostinte teoretice despre cum se face presa. Insa cand e sa pui in practica tot ce ai invatat, lucrurile se schimba in mare masura. Daca ai fler, daca “simti” subiectul…mai ai nevoie de un dram de minte sa pui pe hartie ceea ce constati in diverse situatii. Si de un instrument de scris, evident…Desi in ziua de azi, fara calculator…esti mort.
Despre tinerii ziaristi clujeni…cei din generatia mea, ca sa zic asa, cei care au vreo cinci-sase ani de presa in spate….caci presupun ca trebuie sa vorbesc despre cei pe care ii cunosc – nici n-as putea vorbi fara sa fiu in cunostinta de cauza!!! –…poate ca lor le datoram in mare masura schimbarile care au avut loc in urbea de pe Somes. Asta inseamna ca au demonstrat ca sunt cu adevarat ziaristi, si ca presa mai poate fi considerata uneori ca fiind cu adevarat o putere in stat.

In timpul alegerilor locale presiunile politice s-au concentrat asupra conducerii institutiilor de presa scrisa

MOC: Care au fost problemele cu care s-a confuntat presa in perioada alegerilor locale?
DB: Cred ca presiunile cele mai mari s-au facut la nivelul conducerilor institutiilor de presa. Iar cand sunt la mijloc interese, se vorbeste clar de bani…Nu se poate vorbi de amenintari la adresa ziaristilor clujeni in perioada campaniei electorale pentru alegerile locale din acest an. Nu stiu sa fi fost astfel de cazuri. Cat despre cenzura – urat cuvant!!! - Da, cred ca inca a fost aplicata aceasta metoda cu precadere in presa scrisa. In cazul anumitor publicatii locale.
MOC: Care crezi ca sunt problemele cu care se confrunta ziaristul si institutiile de presa din Cluj in acest moment?
In primul rand ma voi referi la aspectul financiar. Zicala “Te faci frate si cu dracu’ doar sa treci puntea!” oglindeste cel mai bine situatia presei clujene. Cata vrema o institutie de presa nu este independenta din punct de vedere financiar, nu se poate vorbi de obiectivitate in produsul muncii reporterilor. Din pacate, inca suntem in perioada in care interesele isi spun cuvantul… iar o mana spala pe cealalta.

MOC: Ce anume ai schimba in peisajul presei locale daca ai avea posibilitatea?
Atunci cand institutiile locale de presa nu vor fi puse in situatia de a face anumite compromisuri pentru a obtine banii cu care sa-si plateasca oamenii – reporteri, fotoreporteri – sau sa scoata si numarul de maine, in cazul presei scrise – cred ca lucrurile se vor schimba radical. Vom scapa de “taxa de protectie” practicata de unele institutii locale de presa, iar reporterul va fi liber sa scrie adevarul. Adevarul pe care el l-a descoperit, si care nu va mai fi ascuns ca urmare a achitarii acestei taxe. …Presa deocamdata se dovedeste a fi o afacere proasta, dar, poate gandind naiv, independenta financiara a unei institutii de presa ar insemnma presa obiectiva.

MOC: Exista o dezbatere la nivelul presei nationale referitoare la necesitatea apararii drepturilor conferite de contractele de munca. Sunt aceste contracte individuale de munca solutia pentru ziarist sau e de preferat contractul de cesiune a drepturilor de autor?

No comment

 
Vasile Hotea Fernezan - un ziarist clujean care crede ca modelul de profesionalism in presa poate fi gasit cu “ajutor”extern  
Vasile Hotea Fernezan, are 28 de ani, este reporter de stiri la TVR Cluj. Debutul in televiziune si l-a facut la postul local de televiziune NCN in urma cu 6 ani. In plus, este, deocamdata, singurul ziarist clujean care a indraznit sa dea in judecata Serviciul Roman de Informatii pentru nerespectarea accesului liber la informatii de interes public.
 
Media Observer Cluj: Cum ai aprecia starea actuala din mass-media
clujeana?
Vasile Hotea Fernezan: Profesional lucrurile se aseaza inspre bine, salariile mi se par foarte mici pentru a putea vorbi de independenta jurnalistica, piata media este slab dezvoltata
MOC: Ce ai schimba?
VHF: As aduce traineri straini, pentru ca de la astia inveti intr-o zi cat de la Fat Frumos in sapte, as creste salariile, as desfiinta cooperativele, as interzice lenea si as promova curiozitatea.
MOC: Cum ti se pare ca au evoluat profesional
televiziunile clujene? Care sunt tendintele la nivel
editorial, ce nu merge?
VHF: Televiziunile clujene nu cred ca au evoluat prea mult, ba la unele dintre ele putem vorbi chiar de involutie. La nivel editorial, fiecare dintre televiziuni isi stabileste politica editoriala, independent sau in functie de postul central, sau de alte criterii mai putin ortodoxe.

La televiziunile clujene lipsesc materialele de investigatie

MOC: Cum ai comenta tendintele la nivel de natura a
subiectelor acoperite de televiziuni?
VHF: Mi se pare ca merge bine evenimentul, oamenii sunt acolo cand se intampla ceva, desi nu orice accident mi se pare stire, schioapata in schimb materialele de investigatie si de autor, dar cred ca si numarul mic al reporterilor din televiziunile clujene e o explicatie. De asemenea nu avem o buna acoperire a evenimentelor politice.
MOC: Cum stam cu transparenta institutionala la Cluj?
VHF: Prost si foarte prost. Daca primesti informatii, le primesti tarziu, iar oamenii din institutii mai afla cu surprindere inca de existenta unei legi 544/2001 care face vorbire despre ceva informatii de interes public si liber acces la ele.

Avem ziaristi cu talent de a sari la pupat in cur...

MOC: Cum stam cu libertatea de exprimare la Cluj?
VHF: Trist de prost, institutiile de presa locale sunt mult mai expuse presiunilor economice si mai ales politice, dar in acelasi timp avem un talent de a sari la pupat in cur cu un exces de zel demn de o cauza mai buna.
MOC: Ce ar fi de schimbat in situatia actuala din acest punct de vedere?
VHF: Cand a creste mare democratia multe s-or mai schimba. Ar fi de umblat la mentalitatea omului politic post-comunist care deocamdata nu prea intelege ce-i cu libertatea de exprimare, cu multitudinea parerilor, cu presa asta neroada care se baga peste tot, cu interes public si imagine privata. Ar fi de umblat de asemenea la conducerea unor institutii media care sunt impartiale in sensul ca sunt de fiecare data cu puterea, indiferent cine este la putere, ar mai fi de schimbat si publicul care nu prea e convins ca presa ar trebui sa se intereseze de atatea lucruri.
MOC: Cum ti se pare ca s-a pozitionat presa locala in
timpul alegerilor locale?
VHF: Uneori partizan, dar, chiar atunci cand a facut-o pentru o cauza buna nu mi sa parut in regula. Dar uneori a stiut sa fie echidistanta, si am avut placerea sa citesc unele editoriale foarte bune.

Multi dintre ziaristii clujeni nu au auzit despre standardele deontologice din presa

MOC: Ce impresie iti lasa tinerii care au intrat in presa (vezi televiziunile private dar si ziarele).
Sunt bine pregatiti, se ocupa redactiile suficient de ei? Se investeste corect in ei?
VHF: Tinerii care intra in presa vin de la o facultate de jurnalism unde nu invata mare lucru, putini profesori lucreaza in presa, in redactie nu ne prea ocupam de ei ca nu avem vreme, iar despre angajari sau plata nu poate fi vorba. Si nici nu se prea arata tinere talente.
MOC: Cum ti se pare presa clujeana din punct de vedere a
standardelor deontologice?
VHF: Ma tem ca multi nu stiu despre ele, altii le stiu dar nu le respecta, in schimb vei gasi standarde violate cat un jurnal de ora 5.
MOC: Ce este de preferat pentru un jurnalist tanar: un
contract individual de munca sau un contract de cedare
a drepturilor de autor?
VHF: Nu stiu.
MOC: Cum vezi viitorul presei clujene?
VHF: In roz, cu pete negre. Sper ca apropierea de UE va mari profesionalismul nostru cu forta daca altfel nu se poate, sper in pubertatea clasei politice, ca maturizarea ar fi mult spus.
MOC: In clasica dezbatere: presa trebuie sa dea "ce se cere" sau "ce trebuie" sa primeasca consumatorul de presa, care este optiunea ta. Nu numai pentru televiziune.
VHF: Nu cred ca publicul nostru este destul de matur sa stie ce sa ceara, in nici un caz nu putem vorbi despre ce se cere, pentru ca inante omul a trebuit sa vada tabloidizare ca apoi sa se spuna ca o cere. Apoi "ce trebuie" nu trebuie sa fie tot timpul in contradictie cu "ce se cere".

 
 
:: PRESA ONLINE ::
   
  Monitorul de Cluj
  Adevarul de Cluj
  Buna ziua, Ardeal
  Ziarul clujeanului
  Szabadsag
  Kronika
  Gazeta de Cluj
  Clujeanul
   
  Radio Guerrilla
  Radio Cluj
  Radio Renasterea
 
COLTUL LINK-ULUI DE PRESA
 
 
Everything you need to be a better journalist
 
 
 
 
 
sponsor

© Copyright Media Observer Cluj ® 2004 | Design Raul Chiorean | Termeni si conditii